Specialist certificat în combaterea spălării banilor (CAMS)
Ce este un specialist certificat în combaterea spălării banilor?
Un specialist certificat în combaterea spălării banilor (CAMS) este un profesionist care este calificat în urmărirea numerarului care provine din fraude sau alte infracțiuni, dar a fost supus unor manevre financiare complexe pentru a-i ascunde originile. De la o zi la alta, munca unui profesionist CAMS se concentrează pe prevenirea alunecării unor astfel de activități prin sistemul bancar global.
Chei de luat masa
- Profesionistul CAMS este instruit să identifice încercările de a utiliza instituțiile financiare din SUA în scopuri de spălare a banilor.
- Băncile, brokerajele, marile corporații și guvernul federal angajează toți profesioniști CAMS.
- Munca lor este deseori structurată ca respectarea Legii privind secretul bancar, o lege din 1970 care impune instituțiilor financiare să coopereze în lupta împotriva spălării banilor.
Infractorii moderni își ascund banii în bănci, ca toți ceilalți, dar ajung acolo printr-o serie de tranzacții financiare care sunt în mod deliberat complexe pentru a-și ascunde originile. Prin manipulări suplimentare, banii sunt apoi puși la dispoziția infractorului dintr-o sursă care pare a fi legitimă.
Înțelegerea specialistului CAMS
Un specialist în combaterea spălării banilor este instruit pentru a detecta, investiga și dezlega infracțiunile financiare.
Asociația specialiștilor certificați în combaterea spălării banilor (ACAMS) oferă cursuri și certificare în această specialitate. Candidații la test trebuie să îndeplinească anumite cerințe de eligibilitate în ceea ce privește studiile și experiența profesională.
Un specialist în combaterea spălării banilor poate avea un titlu de post diferit, cum ar fi ofițerul în conformitate bancară, consultant financiar sau analist al Legii privind secretul bancar. Sunt angajați de instituțiile financiare sau de case de brokeraj, de corporații mari și de guvernul federal.
O scurtă istorie a spălării banilor
În SUA, spălarea banilor a devenit o problemă în timpul perioadei de interzicere din anii 1930, când sindicatele criminalității s-au îmbogățit și au vândut alcool importat ilegal. Spălarea banilor a fost o soluție la o problemă simplă: Cum poate un criminal care nu are mijloace evidente de sprijin să explice un volum mare de bani și un stil de viață luxos?
Traficanții de droguri și teroriștii se numără printre principalele ținte ale investigațiilor privind spălarea banilor.
Răspunsul, deseori, a fost să deschidem o vitrină pentru o afacere care ar putea sau nu să facă de fapt nicio afacere. Orice număr de facturi false ar putea fi create pentru a ține cont de banii proveniți efectiv din rularea romului.
În timpurile moderne, sistemul bancar global permite și necesită adesea manevre mult mai sofisticate, dar rezultatul final este același. Un infractor are o explicație plauzibilă de unde provin toți banii sau, în cel mai rău caz, a creat o confuzie atât de mare încât nimeni nu știe ce întrebări să pună.
Cerințele de reglementare
Răspunsul instituțiilor financiare și al corporațiilor la problema spălării banilor este adesea structurat ca respectarea Legii privind secretul bancar din 1970. Acest act, cunoscut și sub numele de Legea privind raportarea tranzacțiilor valutare și străine, impune instituțiilor financiare să coopereze cu eforturile guvernului pentru combate spălarea banilor.
Legea privind secretul bancar a primit un fel de actualizare în 2001 cu legea Patriot, care adaugă reglementări care vizează contracararea spălării banilor de către grupările teroriste. Actul asigură existența unei piste de hârtie sau, mai probabil, a unei piste electronice pentru fiecare tranzacție bancară importantă.
Actul Patriot a fost un răspuns la faptul că și infractorii s-au schimbat. Astăzi nu trebuie spălate doar traficanții de droguri, ci teroriștii care au sume mari de bani.