Datoria externă
Ce este datoria externă?
Datoria externă reprezintă bani împrumutați de un guvern, o corporație sau o gospodărie privată de la guvernul unei alte țări sau creditori privați. Datoria externă include, de asemenea, obligații față de organizațiile internaționale, cum ar fi Banca Mondială, Banca Asiatică de Dezvoltare (BAD) și Fondul Monetar Internațional (FMI). Datoria externă totală poate fi o combinație de datorii pe termen scurt și pe termen lung.
Datoria externă, cunoscută și sub numele de datorie externă, a crescut constant în ultimele decenii, cu efecte secundare nedorite în unele țări împrumutate. Acestea includ o creștere economică mai lentă, în special în țările cu venituri mici, precum și crize stricte ale datoriilor, tulburări ale pieței financiare și chiar efecte secundare, cum ar fi creșterea abuzurilor drepturilor omului.
Chei de luat masa
- Datoria externă reprezintă bani împrumutați de un guvern, o corporație sau o gospodărie privată de la guvernul unei alte țări sau creditori privați.
- Datoria externă a crescut constant în ultimele decenii, cu efecte secundare nedorite în unele țări împrumutate, în special în economiile în curs de dezvoltare.
Înțelegerea datoriei externe
Un guvern sau o corporație poate împrumuta de la un împrumutător străin din mai multe motive. În primul rând, este posibil ca piețele datoriei locale să nu fie suficient de adânci pentru a-și satisface nevoile de împrumut, în special în țările în curs de dezvoltare. Sau creditorii străini ar putea oferi pur și simplu condiții mai atractive. În special pentru țările cu venituri mici, împrumuturile de la organizații internaționale precum Banca Mondială este o opțiune esențială, deoarece poate oferi finanțare pe care altfel s-ar putea să nu o poată obține, la rate atractive și cu calendare flexibile de rambursare.
Banca Mondială, împreună cu FMI și statistice trimestriale privind datoriile externe (QEDS). Compilarea datelor pe termen lung a datoriilor externe este, de asemenea, realizată în mod colectiv de Banca Mondială, de țările individuale care dețin datorii externe și de băncile multilaterale și agențiile oficiale de creditare din țările creditoare majore.
Impactul creșterii datoriei externe
Nivelurile excesive de datorii externe pot împiedica capacitatea țărilor de a investi în viitorul lor economic – fie că este vorba de infrastructură, educație sau asistență medicală – întrucât veniturile lor limitate se îndreaptă spre deservirea împrumuturilor lor. Acest lucru împiedică creșterea economică pe termen lung.
Gestionarea deficitară a datoriilor, combinată cu șocuri precum colapsul prețului mărfurilor sau încetinirea economică severă, poate declanșa, de asemenea, o criză a datoriilor. Acest lucru este adesea exacerbat deoarece datoriile externe sunt de obicei exprimate în moneda țării împrumutătorului, nu a debitorului. Asta înseamnă că, dacă moneda din țara împrumutătoare slăbește, devine mult mai greu de deservit aceste datorii.
Nivelurile ridicate ale datoriei externe au contribuit la unele dintre cele mai grave crize economice din ultimele decenii, inclusiv la criza financiară din Asia și, cel puțin în cazul Greciei și Portugaliei, la criza datoriilor din zona euro.
În așteptarea următoarei crize
Potrivit unei estimări, suma de bani pe care guvernele țărilor în curs de dezvoltare o plătesc pentru datoria externă s-au dublat aproape din 2010 până în 2018, ca procent din veniturile guvernamentale. Ratele dobânzii extraordinar de scăzute de la criza financiară globală din 2008 au făcut mai ușor pentru guverne, întreprinderi și consumatori să preia niveluri mai ridicate de datorii. Și cu o criză economică globală severă care se desfășoară datorită răspândirii noului coronavirus, o criză a datoriilor perturbatoare într-una sau mai multe țări pare probabilă într-un viitor nu prea îndepărtat.
Costul uman al datoriei externe ridicate
Pe lângă suferința care rezultă din stagnarea economică, Organizația Națiunilor Unite a legat, de asemenea, niveluri ridicate de datorie externă și dependența unui guvern de asistența externă de abuzurile drepturilor omului. Necazul economic determină guvernele să reducă cheltuielile sociale și reduce resursele pe care le are pentru a impune standardele muncii și drepturile omului, spune ONU.