Inginerie genetică

Ce este ingineria genetică?

Ingineria genetică este modificarea artificială a compoziției genetice a unui organism. Ingineria genetică implică de obicei transferul de gene dintr-un organism în alt organism dintr-o specie diferită pentru a oferi acestuia din urmă trăsături specifice ale primului. Organismul rezultat este numit organism transgenic sau modificat genetic sau OMG. Exemple de astfel de organisme includ plante rezistente la anumite insecte și plante care pot rezista la erbicide.

Chei de luat masa

• Ingineria genetică se referă la manipularea genomului unui organism pentru a obține un anumit rezultat.
• Alimentele modificate genetic (GMF), CRISPR și bio-ingineria sunt toate exemple de inginerie genetică în uz astăzi.
• Investitorii care doresc să profite de progresele din ingineria genetică pot privi anumite companii de genomică din sectorul biotehnologiei.

Înțelegerea ingineriei genetice

Manipularea genomului organismelor se întoarce la agricultura timpurie cu tehnici de reproducere selectivă. Cu toate acestea, acest proces a fost în mare parte încercare și eroare și a durat mult timp pentru a obține rezultate. Tehnicile de astăzi utilizează manipularea la scară moleculară direct pe ADN-ul sau ARN-ul unui organism pentru a obține un anumit rezultat. O mare parte din această activitate este efectuată de instituții de cercetare academică, laboratoare sponsorizate de guvern saucompanii de biotehnologie. Aceste companii folosesc ingineria genetică, cum ar fi CRISPR Cas9, pentru a crea noi medicamente, vaccinuri și produse terapeutice pentru a trata bolile sau pentru a vindeca cancerele adaptate la structura genetică a unui pacient.

Ingineria genetică a fost utilizată în mod vizibil la animalele de fermă, cu obiective de cercetare precum asigurarea faptului că puii nu pot răspândi gripa aviară la alte păsări sau că bovinele nu pot dezvolta prioni infecțioși care cauzează boala „vacii nebune”.

Cultivarea comercială a culturilor modificate genetic, cum ar fi soia, porumbul, canola și bumbacul, a început la începutul anilor 1990 și a crescut foarte mult de atunci. Culturile modificate genetic sau modificate genetic au fost plantate comercial pe peste 191 milioane de hectare în 26 de țări dezvoltate și în curs de dezvoltare începând cu 2018, comparativ cu mai puțin de 2 milioane de hectare în 1996.  

Preocupări și controverse legate de ingineria genetică: OMG-uri

Subiectele ingineriei genetice și ale OMG-urilor au devenit extrem de dezbătute și, în unele cazuri, au fost sursa unor controverse considerabile. Această zonă a generat dezbateri animate între aderenți și oponenți.

Susținătorii susțin că ingineria genetică poate spori productivitatea agricolă prin creșterea randamentelor culturilor și prin scăderea pesticidelor și a îngrășămintelor. Tacticile OMG-urilor pot permite dezvoltarea culturilor rezistente la boli și cu o durată mai mare de valabilitate. O productivitate mai mare va spori veniturile și va ajuta la atenuarea sărăciei în multe țări în curs de dezvoltare. Acești susținători indică, de asemenea, ingineria genetică ca o modalitate de a ajuta la rezolvarea foametei în zonele în care culturile sunt rare sau pot fi dificil de cultivat prin mijloace tradiționale. Detractorii enumeră o varietate de preocupări legate de OMG-uri, inclusiv reacții alergice, mutații genetice, rezistență la antibiotice și potențiale daune asupra mediului. Cei care nu se gândesc la ingineria genetică au, de asemenea, îngrijorare cu privire la aspectul imprevizibil al aventurării pe teritoriul științific neexplorat anterior. 

Un număr mare de culturi au fost deja supuse ingineriei genetice sau modificării, inclusiv canola, bumbac, porumb, pepeni, papaya, cartofi, orez, sfeclă de zahăr, ardei dulci, roșii și grâu. Unii oameni se opun complet ingineriei genetice, considerând că știința nu ar trebui să interfereze cu procesul natural al modului în care organismele sunt create și dezvoltate.

Incertitudinea cu privire la efectele dăunătoare potențiale pe termen lung ale acestor culturi OMG a dat naștere unei aversiuni pe scară largă față de așa-numitele „Frankenfoods”. Un studiu realizat de Academiile Naționale de Științe, Inginerie și Medicină în 2016 nu a constatat însă un nivel crescut de riscuri asociate culturilor modificate genetic comparativ cu culturile cultivate convențional.