1 mai 2021 14:31

Valoarea justă negativă brută (GNFV)

Definiția valorii juste negative brute (GNFV)

Valoarea justă negativă brută (GNFV) este o evaluare a valorii juste totale a contractelor unei bănci în care banca are în prezent un sold restant pentru contrapartidă. Valoarea justă negativă brută reprezintă suma maximă care ar fi pierdută de toate contrapărțile în cazul în care banca ar fi nerambursată; în continuare se presupune că contractele bilaterale nu sunt compensate și că celelalte părți nu au creanțe asupra activelor băncii.

Înțelegerea valorii juste negative brute (GNFV)

Riscurile de credit apar atunci când băncile comercializează instrumente derivate între ele. Volatilitatea activelor suport – ratele dobânzilor, valute, mărfuri, acțiuni, etc. – precum și maturitatea și lichiditatea contractelor derivate și bonitatea partenerilor de tranzacții sunt variabilele cheie care influențează valoarea riscului de credit. În conturile sale, la un moment dat, o bancă va avea o poziție totală a instrumentelor derivate, fie a valorii juste pozitive brute (GPFV), fie a valorii juste negative brute, prima indicând faptul că banca deține instrumente financiare derivate de primit și cea din urmă indică faptul că are instrumente financiare derivate de plătit. GNFV este o aproximare a riscului total de credit pe care banca îl expune contrapartidelor sale în cazul în care a intrat în incapacitate de plată la contractele sale de instrumente financiare derivate.

Utilizarea cifrelor „brute” este o modalitate de a măsura riscul maxim de pierdere, dar în practică, din cauza acordurilor de compensare între bănci, valoarea pierderii potențiale este mai mică. Un acord bilateral de compensare este un acord prin care toate creanțele și datoriile sunt compensate în caz de neplată sau insolvență a uneia dintre contrapărți. Oficiul de Comptroller a monedei (OCC) urmărește cuinstrumente financiare derivate deactivitate ale băncilor și publică rapoarte trimestriale.  OCC raportează GNFV, precum și GPFV, dar metrica preferată în evaluarea riscului de credit este expunerea netă de credit curentă (NCCE), care este echivalentă cu suma netă datorată băncilor dacă toate contractele de instrumente financiare derivate au fost lichidate imediat.