Preferință dezvăluită

Ce este preferința revelată?

Preferința dezvăluită, o teorie oferită de economistul american Paul Anthony Samuelson în 1938, afirmă că comportamentul consumatorului, dacă veniturile lor și prețul articolului sunt menținute constante, este cel mai bun indicator al preferințelor lor.

Chei de luat masa

• Preferința dezvăluită, o teorie oferită de economistul american Paul Anthony Samuelson în 1938, afirmă că comportamentul consumatorului, dacă veniturile lor și prețul articolului sunt menținute constante, este cel mai bun indicator al preferințelor lor.
• Teoria preferințelor dezvăluite funcționează pe presupunerea că consumatorii sunt raționali.
• Trei axiome principale ale preferinței dezvăluite sunt WARP, SARP și GARP.

Înțelegerea preferinței revelate

Multă vreme, comportamentul consumatorului, în special alegerea consumatorului, a fost înțeles prin conceptul de utilitate. În economie,  utilitatea se referă la cât de multă satisfacție  sau plăcere primesc consumatorii din achiziționarea unui produs, serviciu sau eveniment experimentat. Cu toate acestea, utilitatea este incredibil de dificil de cuantificat în termeni incontestabili și, până la începutul secolului al XX-lea, economiștii se plângeau de dependența omniprezentă de utilitate. Teoriile de înlocuire au fost luate în considerare, dar toate au fost criticate în mod similar, până la „Teoria preferinței revelate” a lui Samuelson, care a susținut că comportamentul consumatorului nu se bazează pe utilitate, ci pe un comportament observabil care se bazează pe un număr mic de ipoteze relativ necontestate.

Preferința dezvăluită este o teorie economică cu privire la tiparele de consum ale unei persoane, care afirmă că cel mai bun mod de a măsura preferințele consumatorilor este de a observa comportamentul lor de cumpărare. Teoria preferințelor dezvăluite funcționează pe presupunerea că consumatorii sunt raționali. Cu alte cuvinte, ei vor fi luat în considerare un set de alternative înainte de a lua o decizie de cumpărare care este cea mai bună pentru ei. Astfel, având în vedere că un consumator alege o opțiune din set, această opțiune trebuie să fie opțiunea preferată.

Teoria dezvăluită a preferințelor permite să se modifice opțiunea preferată în funcție de preț și constrângeri bugetare. Prin examinarea preferinței preferate la fiecare punct de constrângere, se poate crea un program al articolelor preferate ale unei populații date într-un program variat de constrângeri de preț și buget. Teoria afirmă că, având în vedere bugetul unui consumator, aceștia vor selecta același pachet de bunuri (pachetul „preferat”) atâta timp cât acel pachet rămâne accesibil. Doar dacă pachetul preferențial devine inaccesibil, vor trece la un pachet de bunuri mai puțin costisitor și mai puțin dorit.

Intenția inițială a teoriei preferințelor dezvăluite a fost să se extindă asupra teoriei utilității marginale, inventată de Jeremy Bentham. Utilitatea, sau plăcerea unui bun, este foarte greu de cuantificat, așa că Samuelson a început să caute o modalitate de a face acest lucru. De atunci, teoria preferințelor dezvăluite a fost extinsă de un număr de economiști și rămâne o teorie majoră a comportamentului de consum. Teoria este utilă în special în furnizarea unei metode de analiză empirică a alegerilor consumatorilor.

Trei axiome ale preferinței revelate

Pe măsură ce economiștii au dezvoltat teoria preferinței dezvăluite, au identificat trei axiome principale ale preferinței dezvăluite – axioma slabă, axioma puternică și axioma generalizată.

• Axioma slabă a preferinței dezvăluite (WARP): Această axiomă afirmă că veniturile și prețurile date, dacă un produs sau serviciu este achiziționat în loc de altul, atunci, în calitate de consumatori, vom face întotdeauna aceeași alegere. Axioma slabă afirmă, de asemenea, că, dacă cumpărăm un anumit produs, atunci nu vom cumpăra niciodată un produs sau o marcă diferită decât dacă este mai ieftin, oferă o comoditate sporită sau este de o calitate mai bună (adică dacă nu oferă mai multe beneficii). În calitate de consumatori, vom cumpăra ceea ce preferăm, iar alegerile noastre vor fi consecvente, așa sugerează axioma slabă.
• Axioma puternică a preferinței revelate (SARP): Această axiomă afirmă că într-o lume în care există doar două bunuri din care să alegem, o lume bidimensională, acțiunile puternice și cele slabe sunt dovedite a fi echivalente.
• Axioma generalizată a preferinței dezvăluite (GARP): Această axiomă acoperă cazul în care, pentru un anumit nivel de venit și / sau preț, obținem același nivel de beneficiu din mai multe pachete de consum. Cu alte cuvinte, această axiomă contează atunci când nu există un pachet unic care maximizează utilitatea.

Exemplu de preferință revelată

Ca exemplu al relațiilor expuse în teoria preferințelor dezvăluite, luați în considerare consumatorul X care achiziționează un kilogram de struguri. Conform teoriei preferințelor dezvăluite, consumatorul X preferă kilogramul de struguri mai presus de toate celelalte articole care costă la fel sau sunt mai ieftine decât acel kilogram de struguri. Întrucât consumatorul X preferă acea kilogramă de struguri în comparație cu toate celelalte articole pe care și le poate permite, va cumpăra altceva decât acea kilogramă de struguri numai dacă kilogramul de struguri devine inaccesibil. Dacă lira de struguri devine inaccesibilă, consumatorul X va trece apoi la un articol de substituție mai puțin preferabil.

Critici asupra teoriei preferințelor revelate

Unii economiști spun că teoria preferințelor dezvăluite face prea multe ipoteze. De exemplu, cum putem fi siguri că preferințele consumatorului rămân constante în timp? Nu este posibil ca o acțiune într-un anumit moment să dezvăluie o parte din scara preferințelor unui consumator chiar în acel moment? De exemplu, dacă doar o portocală și un măr erau disponibile pentru cumpărare, iar consumatorul alege un măr, atunci putem spune cu siguranță că mărul este revelat preferat portocalei.

Nu există dovezi care să susțină ipoteza că o preferință rămâne neschimbată de la un moment dat la altul. În lumea reală, există o mulțime de opțiuni alternative. Este imposibil să se determine ce produs sau set de produse sau opțiuni de comportament au fost refuzate în locul cumpărării unui măr.