SEC Formular U-3A-2
Ce a fost formularul SEC U-3A-2?
Formularul SEC, acum învechit U-3A-2, trebuia depus la Securities and Exchange Commission (SEC) de către orice holding care dorea să cumpere sau să fuzioneze cu o companie de utilități și, astfel, a solicitat o scutire de la Compania de utilități publice. Holding Act (PUHCA) din 1935.
Chei de luat masa
- Companiile holding care au căutat să intre în activitatea de utilități au fost obligate să depună formularul SEC U-3A-2.
- SEC nu mai are o mână în reglementarea companiilor de utilități.
- Rolul său a fost transferat Comisiei federale de reglementare a energiei în 2005.
Legea din 1935 a introdus noi reglementări pentru utilitățile publice după ce o parte dintre aceste companii s-au prăbușit în urma Marii Depresii.
Legea a rămas în vigoare până când a fost abrogată și înlocuită cu adoptarea Legii politicii energetice din 2005. Comisia Federală de Reglementare pentru Energie a devenit principala autoritate de reglementare pentru utilități în temeiul legii din 2005.
Înțelegerea formularului SEC U-3A-2
PUHCA, cunoscută și sub denumirea de Wheeler-Rayburn Act, a rupt efectiv cele mai mari companii electrice din țară pentru a limita daunele unei singure eșecuri ale companiei. A încheiat o bătălie istorică între entitățile private și publice pentru controlul asupra distribuției utilităților către consumatori.
Formularul SEC U-3A-2 a fost una dintre mai multe înregistrări SEC necesare create în baza PUHCA. A solicitat unei societăți holding să detalieze vânzarea de energie electrică și gaze naturale de către oricare dintre filialele sale în cursul anului precedent. Acest formular a fost depus anual înainte de 1 martie. Scutirea a intrat sub regula U-3A-2 din PUHCA.
Ce s-a schimbat PUHCA
Legea privind deținerea companiilor de utilități publice din 1935 a permis statelor să reglementeze utilitățile și să împiedice afacerile nereglementate să funcționeze în afacerile de utilități reglementate. O companie de utilități nu mai putea înființa sau cumpăra o companie de utilități. În plus, utilitățile erau restricționate să deservească o singură zonă geografică, de obicei un stat.
Companiile care dețineau 10% sau mai mult dintr-o companie de utilități trebuiau să se înregistreze la SEC, oferind informații financiare detaliate și alte documente. Companiile holding înregistrate la SEC ar putea deține doar un singur sistem integrat de utilități, cu excepția cazului în care au primit o scutire de la SEC.
Acesta a fost un răspuns direct la prăbușirea epică a Middle West Utilities Company, o companie de holding electrică cu 39 de state care a dat faliment, distrugând viața financiară a mii de mici investitori.
Legea politicii energetice din 2005
Legea societății de exploatare a utilităților publice din 2005, care făcea parte din Legea politicii energetice în același an, a înlocuit legea din 1935. Noua lege a mutat autoritatea principală de supraveghere a utilităților de la SEC la Comisia Federală de Reglementare în Domeniul Energiei.
Agenția energetică trebuie să aprobe acum achizițiile sau fuziunile de utilități de către companii din alte industrii.