Doctrina continuității interesului (CID)
Care este doctrina continuității interesului?
Doctrina Continuității interesului (CID) impune acționarilor unei companii achiziționate să dețină o participație la capitalul social al companiei achizitoare pentru a permite amânarea impozitului. Doctrina (sau CID, cunoscută și sub numele de Continuitate a dobânzii proprietare) stipulează că o achiziție corporativă a unei firme țintă se poate face fără impozite dacă acționarii societății achiziționate primesc și dețin o participație la capitalul propriu al companiei achizitoare..
Doctrina privind continuitatea interesului a fost menită să asigure că un acționar dintr-o companie dobândită, care a continuat să dețină o participație în societatea succesoare sau în entitatea continuă creată după reorganizare, nu va fi impozitat. În termeni practici, însă, doctrina nu poate face prea mult pentru a impune un interes continuu, deoarece acționarii societății achiziționate sunt liberi să dispună de participațiile lor imediat ce tranzacția de achiziție este finalizată.
Înțelegerea doctrinei continuității interesului (CID)
Internal Revenue Service (IRS) aabandonat cerința decontinuitate după reorganizare și aadoptat noi reglementări în ianuarie 1998 și încele dinurmă finalizat reglementările în decembrie 2011. Accentul noilor reglementări afost înprimul rând pe examinarea primită decătre acționarii societății achiziționate, cu scopul de a împiedica o tranzacție care este de fapt o vânzare a companiei să primească statutul de scutit de impozite. Doctrina Continuității interesului impune ca un procent specificat din această contraprestație să fie sub forma stocului companiei achizitoare.În timp ce IRS a cerut ca acest procent să fie de 50% în scopuri de decizie anticipată, jurisprudența sugerează că Continuitatea interesului poate fi menținută chiar și la 40%.
Cerința privind continuitatea dobânzii este determinată pe baza semnării unui contract obligatoriu de achiziție de către compania-mamă și a prețului la care se cumpără acțiunile firmei țintă. Într-o achiziție, acționarii firmei țintă pot primi de obicei acțiuni la firma achizitoare, precum și numerar pentru acțiunile lor deținute inițial în firma țintă. În cazul unei vânzări de acțiuni numai în numerar într-o companie țintă, acționarii firmei achiziționate ar plăti de obicei impozitul pe vânzarea acțiunilor la finalizarea achiziției. Conform CID, impozitele ar fi amânate până la momentul în care au vândut acțiunile achiziționate în fuziune.