Asigurare de portofoliu cu proporție constantă (CPPI)

Ce este asigurarea de portofoliu cu proporție constantă (CPPI)?

Asigurarea portofoliului de proporții constante (CPPI) este un tip de asigurare de portofoliu în care investitorul stabilește o valoare minimă a valorii în dolari a portofoliului lor, apoi structurează alocarea activelor în jurul acelei decizii. Cele două clase de active utilizate în CPPI sunt un activ riscant (de obicei acțiuni sau fonduri mutuale) și un activ conservator, fie de numerar, echivalente sau obligațiuni de trezorerie. Procentul alocat fiecărei depinde de valoarea „pernei”, definită ca valoarea actuală a portofoliului minus valoarea minimă și de un coeficient multiplicator, unde un număr mai mare denotă o strategie mai agresivă.

Înțelegerea asigurării portofoliului cu proporție constantă (CPPI)

Asigurarea portofoliului de proporție constantă (CPPI) permite unui investitor să mențină expunerea la potențialul ascendent al unui activ riscant, oferind în același timp o garanție de capital împotriva riscului de scădere. Rezultatul strategiei CPPI este oarecum similar cu cel al cumpărării unei  opțiuni de apel, dar nu folosește contracte de opțiuni. Astfel, CPPI este uneori denumită o  strategie convexă, spre deosebire de o „strategie concavă”, cum ar fi un mix constant. Instituțiile financiare vând produse CPPI pe o varietate de active riscante, inclusiv acțiuni și swap de credit default.

Chei de luat masa

• CPPI este o strategie de a combina avantajul expunerii pe piața de capital cu investiții într-un instrument financiar conservator. Acest lucru se realizează prin alocarea unui procent calculat în mod specific al investiției într-un cont de risc.
• Un multiplicator este utilizat pentru a determina cantitatea de risc pe care un investitor este dispus să îl asume.
• Investitorii își pot reechilibra deținerile lunar sau trimestrial.

Cum funcționează Constant Proportion Portfolio Insurance (CPPI)

Investitorul va face o investiție inițială în activul riscant egală cu valoarea: (multiplicator) x (valoarea amortizării în dolari) și va investi restul în activul conservator. Valoarea multiplicatorului se bazează pe profilul de risc al investitorului  și este derivată întrebând mai întâi care ar putea fi pierderea maximă de o zi a investiției riscante. Multiplicatorul va fi inversul procentului respectiv. Pe măsură ce valoarea portofoliului se modifică în timp, investitorul se va reechilibra în conformitate cu aceeași strategie.

CPPI constă din două conturi: un cont de risc și un cont de siguranță. După cum indică numele lor, ambele conturi au scopuri specifice în strategia globală de investiții a unei persoane. Contul de risc este pârghiat cu deținerile la termen pentru a se proteja de dezavantajul expunerii semnificative la capitaluri proprii. Fondurile sunt transferate dinamic între cele două conturi pe baza mediului economic.

Programul de reechilibrare revine investitorului, lunar sau trimestrial fiind exemple des citate. De obicei, CPPI este implementat pe termeni de cinci ani. În mod ideal, valoarea pernei va crește în timp, permițând ca mai mulți bani să curgă în activul riscant. Cu toate acestea, dacă perna scade, este posibil ca investitorul să fie nevoit să vândă o parte din activul riscant pentru a menține intacte obiectivele de alocare a activelor.

Una dintre problemele legate de implementarea unei strategii CPPI este aceea că nu își „riscă” imediat deținerile atunci când piețele se deplasează în direcția opusă. O ipotetică strategie CPPI pe un orizont de timp de investiții de cinci ani ar fi subperformat S&P 500 de câțiva ani după criza financiară din 2008.

Exemplu de CPPI

Luați în considerare un portofoliu ipotetic de 100.000 de dolari, dintre care investitorul decide că 90.000 de dolari este nivelul minim. Dacă portofoliul scade la valoarea de 90.000 USD, investitorul ar muta toate activele în numerar pentru a păstra capitalul.

Dacă se decide că 20 la sută este posibilitatea maximă de „blocare”, valoarea multiplicatorului va fi (1 / 0,20), sau 5. Valorile multiplicatoare între 3 și 6 sunt foarte frecvente. Pe baza informațiilor furnizate, investitorul ar aloca 5 x (100.000 – 90.000 dolari) sau 50.000 dolari activului riscant, restul urmând să fie în numerar sau activ conservator.