Tarif plat echivalent
Ce este o rată fixă echivalentă?
Termenul „tarif forfetar echivalent” este utilizat în contextul Uniunea Europeană (UE). În mod specific, acesta se referă la metodele utilizate de UE pentru a reglementa industria asigurărilor pentru a se asigura că asiguraților li se vor respecta creanțele, chiar dacă asigurătorii lor devin insolvenți și nu își pot îndeplini obligațiile.
Chei de luat masa
- Rata forfetară echivalentă este un termen utilizat în peisajul de reglementare al asigurărilor din UE.
- Se referă la practica colectării unei părți din primele asigurătorilor, pentru a finanța creanțele consumatorilor pe care asigurătorii nu le pot plăti din cauza insolvenței.
- Aceste daune sunt adesea evaluate ca o rată forfetară, după luarea în considerare a riscului polițelor asigurătorului.
Cum funcționează tarife unice echivalente
Atunci când achiziționează asigurări, cele două priorități principale pe care toți consumatorii le împărtășesc este să plătească cât mai puțin posibil pentru acoperirea lor și să fie siguri că, dacă au nevoie să depună o cerere, compania lor de asigurări își va putea onora angajamentele. Pentru a asigura acest lucru, guvernele din întreaga lume creează sisteme de reglementare menite să protejeze consumatorii de riscul ca asigurătorii să devină insolvenți și să nu poată onora creanțele clienților lor.
În acest scop, țările din UE au creat scheme de garantare a asigurărilor (IGS) pentru a acționa ca „asigurători de ultimă instanță” susținuți de guvern pentru a proteja consumatorii. Cele două abordări principale pentru finanțarea acestor organizații sunt printr-o metodă forfetară, în care asigurătorii primesc un procent stabilit din primele lor, indiferent de cât de mult risc este asumat de asigurător; și o metodă bazată pe risc, în care asigurătorului i se percepe o sumă care variază în funcție de riscul polițelor sale. Prin urmare, o rată forfetară echivalentă este o rată forfetară care este menită să medieze suma care ar fi percepută asigurătorului în cadrul unei metode bazate pe risc.
Pentru a obține o rată forfetară echivalentă, IGS ajustează rata forfetară pe care o percepe un asigurător pentru a reflecta o sumă egală cu ceea ce ar percepe acel asigurător în cadrul unui sistem bazat pe risc. Această ajustare permite asigurătorului să plătească ceea ce consideră că este o rată fixă, în timp ce IGS rămâne protejat prin perceperea unei rate bazate pe riscul real asumat de asigurător. Dacă un IGS folosește un sistem forfetar, un asigurător care își asumă un risc mai mare nu trebuie să plătească rate crescătoare. Prin urmare, asigurătorul nu va fi obligat să ridice primele pe care le percepe deținătorilor de polițe.
Exemplu real din lume cu o rată fixă echivalentă
Safe Choice Insurance este o ipotetică companie de asigurări care operează în UE. În cadrul programului IGS al țării lor, Safe Choice este obligat să plătească un procent stabilit din primele lor de asigurare autorității de reglementare a asigurărilor. Autoritatea de reglementare deține apoi aceste fonduri într-un fond de urgență pentru a acoperi eventualele creanțe viitoare pe care Safe Choice nu le poate plăti din cauza insolvenței. Pentru clienții Safe Choice, acest lucru oferă un nivel suplimentar de asigurare că vor putea conta pe protecțiile pe care le achiziționează.
Deși Safe Choice plătește aceeași rată procentuală de la o lună la alta, procentul real ales de IGS s-a bazat pe o metodologie echivalentă a ratei forfetare. Ceea ce înseamnă acest lucru este că, în selectarea ratei, autoritatea de reglementare a luat în considerare nivelul de risc al politicilor Safe Choice și a ales o rată forfetară pe care au considerat-o că va aproxima, în medie, nivelul primelor pe care autoritatea de reglementare le-ar încasa dacă ar evalua primele pe bază de risc pentru fiecare dintre politicile individuale ale Safe Choice.