Externitatea
Ce este o externitate?
O externalitate este un cost sau un beneficiu cauzat de un producător care nu este suportat sau primit financiar de acel producător. O externalitate poate fi atât pozitivă, fie negativă și poate proveni fie din producția, fie din consumul unui bun sau serviciu. Costurile și beneficiile pot fi atât private – pentru o persoană sau o organizație – fie sociale, ceea ce înseamnă că poate afecta societatea în ansamblu.
Caracterele externe sunt, în general, de mediu, cum ar fi resursele naturale sau sănătatea publică. De exemplu, o externalitate negativă este o afacere care provoacă poluare care diminuează valorile proprietății sau sănătatea oamenilor din zona înconjurătoare. O externalitate pozitivă include acțiuni care reduc transmiterea bolilor sau evită utilizarea tratamentelor de gazon care curg spre râuri și astfel contribuie la creșterea excesivă a plantelor în lacuri. Externalitățile sunt diferite de donațiile de parcuri sau de software open-source.
Înțelegerea externalităților
Externalitățile apar într-o economie atunci când producția sau consumul unui bun sau serviciu specific are impact asupra unei terțe părți care nu este direct legată de producția sau consumul acelui bun sau serviciu.
Aproape toate externalitățile sunt considerate a fi externalități tehnice. Externalitățile tehnice au un impact asupra consumului și a oportunităților de producție ale terților fără legătură, dar prețul consumului nu include externalitățile. Această excludere creează un decalaj între câștigul sau pierderea persoanelor private și câștigul sau pierderea agregată a societății în ansamblu.
Acțiunea unei persoane sau a unei organizații duce adesea la câștiguri private pozitive, dar afectează economia generală. Mulți economiști consideră că externalitățile tehnice sunt deficiențe ale pieței și acesta este motivul pentru care oamenii pledează pentru intervenția guvernului pentru a reduce limitele externalităților negative prin impozitare și reglementare.
Externalitățile au fost odată responsabilitatea guvernelor locale și a celor afectați de acestea. De exemplu, municipalitățile erau responsabile de plata efectelor poluării de la o fabrică din zonă, în timp ce rezidenții erau responsabili pentru costurile lor de îngrijire medicală ca urmare a poluării. După sfârșitul anilor 1990, guvernele au adoptat o legislație care impune producătorului costul externalităților. Această legislație a crescut costurile, pe care multe corporații le-au transmis consumatorului, scumpindu-și bunurile și serviciile.
Externalități pozitive și negative
Majoritatea externalităților sunt negative. Poluarea este o cunoscută externalitate negativă. O corporație poate decide să reducă costurile și să crească profiturile prin implementarea de noi operațiuni care sunt mai dăunătoare mediului. Corporația realizează costuri sub forma operațiunilor extinse, dar generează și randamente care sunt mai mari decât costurile.
Cu toate acestea, externalitatea crește, de asemenea, costul agregat pentru economie și societate, făcând din aceasta o externalitate negativă. Externalitățile sunt negative atunci când costurile sociale depășesc costurile private.
Unele externalități sunt pozitive. Externalitățile pozitive apar atunci când există un câștig pozitiv atât la nivel privat, cât și la nivel social. Cercetarea și dezvoltarea (R&D) efectuate de o companie pot fi o externalitate pozitivă. Cercetarea și dezvoltarea crește profiturile private ale unei companii, dar are și avantajul suplimentar de a crește nivelul general de cunoaștere în cadrul unei societăți.
În mod similar, accentul pus pe educație este, de asemenea, o externalitate pozitivă. Investițiile în educație conduc la o forță de muncă mai inteligentă și mai inteligentă. Companiile beneficiază de angajarea angajaților care sunt educați, deoarece sunt cunoscuți. Acest lucru aduce beneficii angajatorilor, deoarece o forță de muncă mai bine educată necesită mai puține investiții în costurile de formare și dezvoltare a angajaților.
Depășirea externalităților
Există soluții care există pentru a depăși efectele negative ale externalităților. Acestea pot include atât cele din sectorul public, cât și din cel privat.
Impozitele reprezintă o soluție pentru depășirea externalităților. Pentru a ajuta la reducerea efectelor negative ale anumitor externalități, cum ar fi poluarea, guvernele pot impune o taxă asupra bunurilor care cauzează externalitățile. Impozitul, numit impozit pigovian – denumit după economistul Arthur C. Pigou, numit uneori impozit pigovian – este considerat a fi egal cu valoarea externalității negative. Această taxă este menită să descurajeze activitățile care impun un cost net unei terțe părți fără legătură. Asta înseamnă că impunerea acestui tip de impozite va reduce rezultatul extern al pieței la o sumă considerată eficientă.
Subvențiile pot depăși, de asemenea, externalitățile negative, încurajând consumul unei externalități pozitive. Un exemplu ar fi subvenționarea livezilor care plantează pomi fructiferi pentru a oferi externalități pozitive apicultorilor.
Guvernele pot implementa, de asemenea, reglementări pentru a compensa efectele externalităților. Reglementarea este considerată cea mai comună soluție. Publicul apelează adesea la guverne pentru a promova și promulga legislație și reglementări pentru a reduce efectele negative ale externalităților. Câteva exemple includ reglementări de mediu sau legislație privind sănătatea.