Cum ratează și clasifică fondurile mutuale Morningstar

Morningstar, Inc. (NASDAQ: MORN ) și-a introdus prima dată sistemul de rating în 1985. Platforma simplă și ușor de înțeles Morningstar a devenit rapid favorita analiștilor, a consilierilor și a investitorilor individuali din lumea fondurilor mutuale. Astăzi, Morningstar este una dintre cele mai influente și mai importante resurse de investiții din lume și este o companie pe care fiecare persoană interesată ar trebui să o aibă timp pentru a înțelege mai bine.

Morningstar clasifică fondurile mutuale pe o scară de la una la cinci stele. Aceste clasamente se bazează pe performanța fondului – cu ajustări pentru riscuri și costuri – în comparație cu fondurile din aceeași categorie. Fiecare fond primește ratinguri separate pentru perioade de trei, cinci și 10 ani, pe care le combină într-un rating general.

Compania susține că clasamentul fondurilor mutuale este „obiectiv, bazat în întregime pe o evaluare matematică a performanței anterioare”. Deși acest lucru este superficial adevărat – toate clasamentele Morningstar sunt bazate pe matematică – acesta subliniază cât de sensibil este procesul de clasare față de doi factori subiectivi: ponderarea formulei matematice și clasificarea unui fond într-o anumită categorie.

Sistemul de evaluare a stelelor

Morningstar este cel mai bine cunoscut pentru sistemul său de rating pe stele, care atribuie un clasament de la unu la cinci stele fiecărui fond pe baza performanței anterioare în raport cu fondurile peer. Evaluările pe stele sunt clasificate pe o curbă; primii 10% din fonduri primesc cinci stele, următorii 22,5% primesc patru stele, mijlocii 35% primesc trei stele, următorii 22,5% primesc două stele, iar 10% din partea inferioară primesc o stea.

Morningstar nu oferă un rating abstract pentru niciun fond; totul este relativ și ajustat la risc. Toate fondurile sunt comparate cu colegii lor și toate randamentele sunt măsurate în raport cu nivelul de risc pe care managerii de portofoliu trebuiau să-l asume pentru a genera aceste randamente.

Chiar și ratingurile de risc și rentabilitate se fac pe o scară relativă. Primii 10% din fondurile cu cel mai mic risc măsurat primesc o denumire de risc scăzut, următorii 22,5% sunt sub medie și așa mai departe. În mod similar, primele 10% din fondurile cu cea mai mare rentabilitate primesc o denumire cu cea mai mare rentabilitate Morningstar.

Sectoare și categorii

Morningstar organizează toate cercetările de capital pe sectorul pieței, permițând investitorilor și analiștilor să compare acțiuni cu focalizări similare. Unele dintre sectoarele de capital ale Morningstar includ ciclice, materiale de bază, servicii financiare, defensive, utilități, servicii de comunicații, energie și tehnologie.

În octombrie 2010, Morningstar și-a refăcut sistemul de clasificare sectorială, sugerând că noul sistem este „mai logic” și a „înțeles mai ușor deciziile luate de managerii de portofoliu”. Toate acțiunile, fondurile și portofoliile au fost împărțite în trei sectoare mari: ciclic, defensiv și sensibil. Fiecare astfel de supersector conține trei sau patru subgrupuri.

În cadrul fiecărui subgrup, există mai multe industrii. Fiecare stoc aparține uneia dintre cele aproape 150 de industrii bazate pe modul în care Morningstar identifică cel mai bine modelul de afaceri care stă la baza companiei. Potrivit Morningstar, aceste acțiuni sunt clasificate printr-o revizuire a „rapoartelor anuale, formularul 10-Ks și contribuția Morningstar Equity Analyst”.

Fiecare fond Morningstar poate fi comparat rapid pentru expunerea în rândul celor trei supersectoare, dar este posibilă o analiză mai amănunțită la nivelul subgrupului.

Cum măsoară volatilitatea Morningstar

Morningstar este plin de teoria portofoliului modern (MPT), filozofia investițională axată pe minimizarea riscurilor și maximizarea randamentelor așteptate prin diversificarea strategică a activelor. Măsurătorile primare de volatilitate ale lui Morningstar ies direct din MPT: deviație standard, medie și raportul Sharpe.

Abaterea standard este un concept statistic de bază care determină cât de largă a fost gama de performanță a unui fond. Un fond cu randamente mai puțin consistente în timp – numerele sunt mai răspândite – are o abatere standard mai mare. Calculați abaterea standard luând rădăcina pătrată a varianței randamentului fondului, care este doar diferențele pătrate față de randamentul mediu. Acesta este un indicator rezonabil și necontestat al volatilității.

Media este doar randamentul mediu al fondului. Morningstar calculează media pe baza unui randament lunar mediu anualizat; dacă un fond a câștigat 80% pe parcursul unui an, randamentul lunar mediu anualizat a fost de 6,67% (80% împărțit la 12 luni). Funcția principală a mediei este de a servi ca unitate de bază pentru deviația standard.

Ultima dintre valorile de volatilitate MPT ale Morningstar este raportul Sharpe, care determină cât de mult câștigă în plus un investitor pentru o anumită cantitate de risc suplimentar asumat. Premiul Nobel William F. Sharpe a creat conceptul din spatele raportului Sharpe în 1966 și de atunci a fost un favorit în industria financiară. Calculați raportul Sharpe al unei investiții cu următoarea formulă:

Prin raportul Sharpe, Morningstar poate compara performanța unui portofoliu cu altul pe o bază ajustată la risc.

Rangul decilelor pe piața ursului

Gradul de decilă pe piața ursului este o volatilitate non-MPT și o măsurare a riscului în cutia de instrumente Morningstar. În esență, Morningstar compară fiecare fond de capitaluri proprii cu indicele S&P 500 și fiecare fond de obligațiuni sau venituri fixe cu indicele agregat Lehman Brothers. Toate fondurile de capitaluri proprii și toate fondurile de obligațiuni sunt măsurate una față de cealaltă și sunt alocate clasamentelor decilelor în funcție de performanțele lor pe piața ursului. Este un mod mai sofisticat de a privi captura dezavantaj.

Morningstar Analyst Rating pentru fonduri

Evaluarea standard a stelei Morningstar este inversă; informează investitorul care fonduri s-au comportat cel mai bine pe o perioadă de trei, cinci sau 10 ani. O concepție greșită obișnuită este că Morningstar acordă ratinguri de stele mai mari fondurilor pe care se așteaptă să le aibă performanțe mai bune în viitor, ceea ce nu este cazul. Nu există elemente predictive sau prescriptive în sistemul de rating al stelelor.

Morningstar are o metrică orientată spre viitor: ratingul analistului pentru fonduri. Ratingul analistului este un rezumat al „convingerii Morningstar în ceea ce privește capacitatea fondului de a depăși performanțele grupului său peer și / sau a valorii de referință relevante pe o bază ajustată la risc”.

Evaluările analiștilor sunt clasificate pe un sistem cu cinci niveluri, cu trei ratinguri pozitive de aur, argint și bronz, plus un rating neutru și un rating negativ. Morningstar determină evaluările analiștilor pe baza modului în care un fond obține scoruri pe cinci piloni: proces, performanță, oameni, părinte și preț. Fondurile de aur sunt cele mai bune și sunt cele în care analiștii Morningstar au cea mai mare încredere. Fondurile de argint au avantaje în toți cei cinci piloni. Fondurile de bronz prezintă „avantaje notabile între mai mulți stâlpi”, deși nu toți. Fondurile neutre nu primesc încrederea analiștilor pentru supraperformanță sau subperformanță. Fondurile negative arată defecte care, potrivit analiștilor, vor împiedica performanța viitoare.