Declarație de politică de investiții (IPS)
O declarație de politică de investiții (IPS) este un document întocmit între un manager de portofoliu și un client care prezintă regulile generale pentru manager. Această declarație oferă obiectivele și obiectivele generale de investiții ale unui client și descrie strategiile pe care managerul ar trebui să le folosească pentru a îndeplini aceste obiective. Informații specifice cu privire la aspecte precum alocarea activelor, toleranța la risc și cerințele de lichiditate sunt incluse într-o declarație de politică de investiții.
Declarație privind politica de investiții (IPS)
Declarațiile privind politica de investiții sunt frecvent – deși nu întotdeauna – utilizate de consilierii de investiții și consilierii financiari pentru a documenta un plan de investiții cu un client. Oferă îndrumări pentru luarea de decizii în cunoștință de cauză și servește atât ca o foaie de parcurs pentru investiții reușite, cât și ca un bastion împotriva potențialelor greșeli sau fapte greșite. Un IPS bine conceput, care conține doar dispoziții care pot fi acționate, care sunt destinate a fi respectate, poate ajuta consilierii să „discute” clienții care doresc să schimbe drastic (și potențial dăunător) direcția cu portofoliul lor atunci când piețele încep să cadă.
Caracteristicile declarației privind politica de investiții
În plus față de specificarea obiectivelor, priorităților și preferințelor investiționale ale investitorului, un IPS bine conceput stabilește un proces de revizuire sistematică care îi permite investitorului să rămână concentrat pe obiectivele pe termen lung, chiar dacă piața se învârte în mod sălbatic pe termen scurt. Ar trebui să conțină toate informațiile despre cont curent, alocarea curentă, cât s-a acumulat și cât se investește în prezent în diferite conturi.
Un IPS enumeră obiectivele investiționale ale investitorului, împreună cu orizontul său de timp. O atenție specială trebuie acordată descrierii profilului de risc / rentabilitate al investitorului, inclusiv denumirea claselor de active care ar trebui evitate, precum și denumirea claselor de active preferate. De exemplu, o persoană poate avea un IPS care să afirme că până la vârsta de 60 de ani, slujba lui va deveni opțională, iar investițiile sale vor reveni anual 65.000 de dolari în dolari de astăzi, având în vedere o anumită rată a inflației. Acesta ar fi doar unul dintre multele puncte incluse într-un IPS.
Declarația de utilizare a politicii de investiții
Un IPS bine conceput include o defalcare a obiectivelor de alocare a activelor. De exemplu, specifică alocarea țintă între acțiuni și obligațiuni, împărțind în continuare alocarea țintă în clase de sub-active, cum ar fi valorile mobiliare globale pe regiuni. Țintele ar trebui să aibă apoi o abatere minimă și maximă care, atunci când sunt depășite, va declanșa reechilibrarea portofoliului.
IPS ar trebui să includă proceduri de monitorizare și control care trebuie urmate de toți cei implicați în procesul de investiții. Aceasta include stabilirea frecvenței monitorizării, specificarea punctelor de referință pentru compararea randamentelor portofoliului și a procedurilor concrete pentru efectuarea oricăror modificări viitoare la IPS. Investitorii serioși se gândesc la posibilele motive pentru schimbarea IPS, cum ar fi schimbările financiare sau de stil de viață. Mai important, acestea specifică motivele pentru care nu își schimbă IPS (adică performanța pe piață pe termen scurt).
Elaborarea unei declarații solide de politică de investiții nu este un exercițiu tipic pentru majoritatea investitorilor. Necesită multă gândire. De asemenea, necesită o înțelegere a modului în care funcționează piața, precum și familiarizarea cu principiile și practicile de investiții.