Tratatul de la Lisabona
Ce este Tratatul de la Lisabona?
Tratatul de la Lisabona, cunoscut și sub denumirea de Tratatul de la Lisabona, a actualizat reglementările pentru Uniunea Europeană, stabilind o conducere mai centralizată și o politică externă, un proces adecvat pentru țările care doresc să părăsească Uniunea și un proces raționalizat pentru adoptarea de noi politici.
Tratatul a fost semnat la 13 decembrie 2007, la Lisabona, Portugalia, și a modificat cele două tratate anterioare care au stabilit bazele Uniunii Europene.
Chei de luat masa
- Tratatul de la Lisabona a actualizat reglementările Uniunii Europene (UE), stabilind o conducere mai centralizată și o politică externă, un proces pentru țările care doresc să părăsească UE și un proces raționalizat pentru adoptarea de noi politici.
- Tratatul a fost construit pe baza tratatelor existente, dar a adoptat noi reguli pentru a spori coeziunea și a raționaliza acțiunile în cadrul UE.
- Tratatul de la Lisabona a înlocuit, de asemenea, Tratatul constituțional respins anterior, care a încercat să stabilească o constituție a Uniunii.
Înțelegerea Tratatului de la Lisabona
Înainte de Tratatul de la Lisabona
Tratatul de la Lisabona a fost semnat de cele 27 de state membre ale Uniunii Europene și a intrat în vigoare oficial în decembrie 2009, la doi ani după ce a fost semnat. A modificat două tratate existente, Tratatul de la Roma și Tratatul de la Maastricht.
- Tratatul de la Roma: semnat în 1957, acest tratat a introdus Comunitatea Economică Europeană (CEE), a redus reglementările vamale între țările membre și a facilitat o piață unică pentru mărfuri și setul de politici pentru transportul acestora. Cunoscut și sub denumirea de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
- Tratatul de la Maastricht: semnat în 1992, acest tratat a stabilit cei trei piloni ai Uniunii Europene și a deschis calea către euro, moneda comună. Cunoscut și sub denumirea de Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).
În timp ce aceste tratate anterioare stabilesc reguli de bază și principii ale Uniunii Europene, Tratatul de la Lisabona a mers mai departe pentru a stabili noi roluri la nivelul Uniunii și proceduri legale oficiale.
Ce s-a schimbat Tratatul de la Lisabona
Tratatul de la Lisabona a fost construit pe baza tratatelor existente, dar a adoptat noi norme pentru a spori coeziunea și a raționaliza acțiunile în cadrul Uniunii Europene. Printre articolele importante ale Tratatului de la Lisabona se numără:
- Articolul 18: Protocol stabilit pentru alegerea unui înalt reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. Ales în sau din funcție cu un vot majoritar, acest reprezentant supraveghează afacerile externe și de securitate ale Uniunii.
- Articolul 21: Politica diplomatică globală detaliată pentru Uniunea Europeană, bazată pe principiile drepturilor omului universale, democrației și dezvoltării. Uniunea s-a angajat să încheie alianțe cu acele țări care susțin aceste credințe și să ajungă la țările lumii a treia pentru a le ajuta să se dezvolte.
- Articolul 50 : Proceduri stabilite pentru ca o țară membră să părăsească Uniunea Europeană.
Tratatul de la Lisabona a înlocuit și tratatul constituțional respins anterior, care a încercat să instituie o constituție a Uniunii. Țările membre nu ar putea fi de acord cu privire la procedurile de vot stabilite în constituție, deoarece unele țări, precum Spania și Polonia, ar pierde puterea de vot.
Tratatul de la Lisabona a rezolvat această problemă prin propunerea de voturi ponderate și extinderea acoperirii votului cu majoritate calificată.
Avizele Tratatului de la Lisabona
Cei care au sprijinit Tratatul de la Lisabona au susținut că acesta a sporit responsabilitatea oferind un sistem mai bun de verificare și solduri și că a conferit mai multă putere Parlamentului European, care deținea o influență majoră în ramura legislativă a Uniunii.
Mulți critici ai Tratatului de la Lisabona au susținut că a atras influența spre centru, formând o distribuție inegală a puterii care a ignorat nevoile țărilor mai mici.