Teoria interesului scurt
Ce este teoria interesului scurt?
Teoria interesului scurt afirmă că nivelurile ridicate de interes scurt sunt un indicator alcătesc. Prin urmare, adepții acestei teorii vor căuta să cumpere acțiuni foarte scurtcircuitate și să profite de creșterea anticipată a prețului.
Această abordare contravine părerii predominante a majorității investitorilor, care consideră că vânzarea în lipsă este un indiciu că este posibil ca stocul scurtat să scadă. Prin urmare, teoria interesului scurt poate fi privită ca o abordare contrară a investițiilor.
Chei de luat masa
- Teoria cu dobândă scurtă este opinia că stocurile puternic scurtate sunt mai susceptibile să crească în viitor.
- Este o abordare contrară, deoarece majoritatea investitorilor consideră că interesul scurt este un indicator scăzut.
- Fundamentul teoriei dobânzii scurte este faptul că vânzătorii în lipsă sunt uneori obligați să cumpere în mod agresiv acțiuni pentru a-și acoperi pozițiile.
Înțelegerea teoriei interesului scurt
Teoria interesului scurt se bazează pe mecanica vânzării în lipsă. Atunci când investitorii scurtează o acțiune, împrumută efectiv acțiunile de la un broker și apoi le vând imediat în numerar. În cele din urmă, atunci când brokerul cere să fie rambursat, investitorul trebuie să facă acest lucru prin cumpărarea acțiunilor de pe piața deschisă și returnarea acțiunilor către broker.
Vânzătorii scurți câștigă bani dacă prețul acțiunilor pe care le-au scurtat scade după ce și-au vândut acțiunile. În acest scenariu, vânzătorul scurt poate cumpăra acțiunile la un preț mai mic și le poate returna brokerului, punând diferența în profit.
Dar ce se întâmplă dacă acțiunile cresc în preț după vânzarea inițială? Dacă se întâmplă acest lucru, investitorul trebuie să le răscumpere la un preț mai mare, rezultând o pierdere. Dacă o mulțime de oameni au scurtcircuitat un stoc și văd că prețul acestuia crește treptat, s-ar putea să intre în panică și să încerce să cumpere stocul pentru a-și limita riscul ca prețul acestuia să crească și mai mult. Această situație de cumpărare în panică este cunoscută sub numele de stoarcere scurtă.
Teoria dobânzii scurte urmărește să profite de situația acestor vânzători scurți. Urmăritorii teoriei dobânzii scurte sunt de părere că stocurile puternic scurtate sunt mai susceptibile de a crește, deoarece vânzătorii în lipsă ar putea fi obligați să cumpere acțiuni în volume mari în timpul unei scurte reduceri. Acest tip de cumpărare este cunoscut sub numele de acoperire scurtă.
O altă abordare care utilizează dobânzi scurte pentru a identifica acțiunile cu potențial de apreciere a acțiunilor este rata dobânzii scurte (SIR). SIR este raportul dintre acțiunile vândute pe scurt și volumul mediu zilnic de tranzacționare (ADTV). De exemplu, dacă XYZ are un milion de acțiuni vândute scurt și un ADTV de 500.000, atunci SIR-ul său este de două. Aceasta înseamnă că teoretic ar dura cel puțin două zile de tranzacționare complete pentru ca vânzătorii în lipsă din XYZ să își acopere pozițiile scurte.
Investitorii pot utiliza SIR pentru a spune rapid cât de scurtă este o companie. Pentru adepții teoriei interesului scurt, SIR poate fi utilizat pentru a determina care companii oferă cea mai potențială apreciere a prețului.
Exemplu real din lumea teoriei intereselor scurte
Dacă acțiunea A are 50 de milioane de acțiuni în circulație și 2,5 milioane din acțiunile sale au fost vândute la scurt, atunci dobânda sa scurtă este de 5%. Dacă stocul B are 40 de milioane de acțiuni în circulație, dintre care 10 milioane au fost vândute la scurt, atunci dobânda sa scurtă este de 25%.
Conform teoriei dobânzii scurte, stocul B are o probabilitate mai mare de creștere a prețului decât stocul A, presupunând că stocurile sunt altfel identice. Acest lucru se datorează faptului că stocul B este mai probabil să fie o țintă de acoperire scurtă cauzată de o scurtă stoarcere.