Mercantilism

Ce este mercantilismul?

Mercantilismul era un sistem economic de comerț care se întindea din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea. Mercantilismul se bazează pe principiul că bogăția lumii era statică și, în consecință, multe națiuni europene au încercat să acumuleze cea mai mare parte posibilă din acea bogăție maximizând exporturile și limitându-și importurile prin intermediul  tarifelor.

Chei de luat masa

• Mercantilismul era un sistem economic de comerț care se întindea din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea.
• Mercantilismul s-a bazat pe ideea că bogăția și puterea unei națiuni erau cel mai bine deservite de creșterea exporturilor și implicând astfel creșterea comerțului.
• Sub mercantilism, națiunile își angajau frecvent puterea militară pentru a se asigura că piețele locale și sursele de aprovizionare sunt protejate, pentru a susține ideea că sănătatea economică a unei națiuni se bazează în mare măsură pe aprovizionarea cu capital.

Istoria mercantilismului

Popularizat pentru prima dată în Europa în anii 1500, mercantilismul se baza pe ideea că bogăția și puterea unei națiuni erau cel mai bine deservite de creșterea exporturilor, într-un efort de a colecta metale prețioase precum argintul.

Mercantilismul a înlocuit sistemul economic feudal din Europa de Vest. La acea vreme, Anglia era epicentrul Imperiului Britanic, dar avea relativ puține resurse naturale. Pentru a-și crește bogăția, Anglia a introdus politici fiscale care i-au descurajat pe coloniști să cumpere produse străine, creând în același timp stimulente pentru a cumpăra numai bunuri britanice. De exemplu, legea privind zahărul din 1764 a ridicat taxele asupra zahărului rafinat și melasei străine importate de colonii, într-un efort de a oferi producătorilor britanici de zahăr din Indiile de Vest un monopol pe piața colonială.

În mod similar, Legea de navigație din 1651 interzicea navelor străine să tranzacționeze de-a lungul coastei britanice și impunea ca exporturile coloniale să treacă mai întâi prin controlul britanic înainte de a fi redistribuite în toată Europa. Programe ca acestea au dus la o balanță comercială favorabilă care a sporit bogăția națională a Marii Britanii.

Sub mercantilism, națiunile își angajau frecvent puterea militară pentru a se asigura că piețele locale și sursele de aprovizionare sunt protejate, pentru a susține ideea că sănătatea economică a unei națiuni se bazează în mare măsură pe aprovizionarea cu capital. Mercantilienii credeau, de asemenea, că sănătatea economică a unei națiuni ar putea fi evaluată prin nivelurile de proprietate asupra metalelor prețioase, cum ar fi aurul sau argintul, care tindeau să crească odată cu creșterea construcției de case noi, creșterea producției agricole și a unei flote comerciale puternice pentru a furniza piețe suplimentare cu bunuri și materii prime.

Jean-Baptiste Colbert: Idealul mercantil

Probabil cel mai influent susținător al mercantilismului, controlorul general francez al finanțelor Jean-Baptiste Colbert (1619-1683) a studiat teoriile economice ale comerțului exterior și a fost poziționat în mod unic pentru a executa aceste idei. Ca un monarhist devotat, Colbert a cerut o strategie economică care să protejeze coroana franceză de o clasă mercantilă olandeză în creștere.

Colbert a mărit, de asemenea, dimensiunea marinei franceze, cu convingerea că Franța trebuia să-și controleze rutele comerciale pentru a-și spori bogăția. Deși practicile sale s-au dovedit în cele din urmă nereușite, ideile sale au fost extrem de populare, până când au fost umbrite de teoria economiei pieței libere.

Mercantilismul colonial britanic

Coloniile britanice au fost supuse efectelor directe și indirecte ale politicii mercantiliste de acasă. Mai jos sunt câteva exemple:

• Producția și comerțul controlat : Mercantilismul a condus la adoptarea unor restricții comerciale enorme , care au împiedicat creșterea și libertatea afacerilor coloniale.
• Extinderea comerțului cu sclavi : comerțul a devenit triangulat între Imperiul Britanic, coloniile sale și piețele externe, favorizând dezvoltarea comerțului cu sclavi în multe colonii, inclusiv în America. Coloniile furnizau rom, bumbac și alte produse cerute de imperialii africani. La rândul lor, sclavii au fost returnați în America sau în Indiile de Vest și au fost schimbați cu zahăr și melasă.
• Inflația și impozitarea : guvernul britanic a cerut ca tranzacțiile să se desfășoare folosind lingouri de aur și argint, căutând vreodată un echilibru comercial pozitiv. Coloniilor le-a rămas adesea insuficient de lingouri pentru a circula pe piețele lor, așa că au emis în schimb monedă de hârtie. Gestionarea necorespunzătoare a monedei tipărite a dus la perioade inflaționiste. În plus, din moment ce Marea Britanie se afla într-o stare de război aproape constantă, a fost necesară o impozitare grea pentru a-și susține armata și marina. Combinația dintre impozite și inflație a provocat o mare nemulțumire colonială.

Revoluția americană Mercantilism

Apărătorii mercantilismului au susținut că sistemul economic a creat economii mai puternice prin căsătoria preocupărilor coloniilor cu cele ale țărilor lor fondatoare. În teorie, când coloniștii își creează propriile produse și obțin altele în comerț de la națiunea lor fondatoare, ei rămân independenți de influența națiunilor ostile. Între timp, țările fondatoare beneficiază de primirea unor cantități mari de materie primă de la coloniști, necesare unui sector productiv de producție.

Criticii filozofiei economice credeau că restricția asupra  comerțului internațional a crescut cheltuielile, deoarece toate importurile, indiferent de originea produsului, trebuiau transportate de nave britanice din Marea Britanie. Acest lucru a crescut radical costurile bunurilor pentru coloniști, care credeau că dezavantajele acestui sistem au depășit beneficiile afilierii la Marea Britanie.

După un război costisitor cu Franța, Imperiul Britanic, înfometat să refacă veniturile, a ridicat impozitele asupra coloniștilor, care s-au răzvrătit boicotând produsele britanice, reducând astfel importurile cu o treime. A urmat Boston Tea Party în 1773, unde coloniștii din Boston s-au deghizat în indieni, au atacat trei nave britanice și au aruncat conținutul a câteva sute de cufere de ceai în port, pentru a protesta impozitele britanice pe ceai și monopolul acordat Compania Indiilor de Est. Pentru a-și consolida controlul mercantilist, Marea Britanie a împins mai mult împotriva coloniilor, rezultând în cele din urmă războiul revoluționar.

Negustori și mercantilism

La începutul secolului al XVI-lea, teoreticienii financiari europeni au înțeles importanța clasei comercianților în generarea de bogăție. Orașele și țările cu bunuri de vândut au prosperat la sfârșitul evului mediu.

În consecință, mulți credeau că statul ar trebui să-și francizeze principalii comercianți pentru a crea monopoluri și cartele exclusiv controlate de guvern, unde guvernele foloseau reglementări, subvenții și (dacă este necesar) forța militară pentru a proteja aceste corporații monopoliste de concurența internă și externă. Cetățenii ar putea investi bani în corporații mercantiliste, în schimbul dreptului de proprietate și a răspunderii limitate în cartele lor regale. Acești cetățeni au primit „acțiuni” din profitul companiei, care au fost, în esență, primele acțiuni tranzacționate ale întreprinderilor.

Cele mai renumite și mai puternice corporații mercantiliste au fost companiile britanice și olandeze din India de Est. Timp de peste 250 de ani, Compania Britanică a Indiilor de Est a menținut exclusivitatea, a acordat în mod regal dreptul de a desfășura comerțul între Marea Britanie, India și China, cu rutele sale comerciale protejate de Marina Regală.

---

Unii cercetători consideră că mercantilismul este un precursor al capitalismului, deoarece a raționalizat activitatea economică, cum ar fi profiturile și pierderile.

Mercantilism vs. Imperialism

Acolo unde guvernele mercantiliste manipulează economia unei națiuni pentru a crea solduri comerciale favorabile, imperialismul folosește o combinație de forță militară și imigrație în masă pentru a împiedica mercantilismul în regiunile mai puțin dezvoltate, în campanii pentru a-i face pe locuitori să respecte legile țărilor dominante. Unul dintre cele mai puternice exemple ale relației dintre mercantilism și imperialism este înființarea de către Marea Britanie a coloniilor americane. 

Liber schimb vs. Mercantilism

Schimbul liber oferă mai multe avantaje față de mercantilism pentru indivizi, companii și națiuni. Într-un sistem de liber schimb, indivizii beneficiază de o gamă mai mare de bunuri accesibile, în timp ce mercantilismul restricționează importurile și reduce alegerile disponibile consumatorilor. Mai puține importuri înseamnă mai puțină concurență și prețuri mai mari.

În timp ce țările mercantiliste erau aproape constant angajate în război, luptându-se cu resursele, națiunile care operează sub un sistem de liber schimb pot prospera prin angajarea în relații comerciale reciproc avantajoase.

În cartea sa fundamentală „Bogăția națiunilor”, legendarul economist  Adam Smith a susținut că comerțul liber a permis întreprinderilor să se specializeze în producția de bunuri pe care le fabrică cel mai eficient, ducând la o productivitate mai mare și la o creștere economică mai mare.

Astăzi, mercantilismul este considerat învechit. Cu toate acestea, există încă bariere în calea comerțului pentru a proteja industriile înrădăcinate la nivel local. De exemplu, după cel de-al doilea război mondial, Statele Unite au adoptat o politică comercială protecționistă față de Japonia și au negociat restricții voluntare la export cu guvernul japonez, care a limitat exporturile japoneze către Statele Unite.