Asigurarea negativă

Ce este asigurarea negativă?

Asigurarea negativă este o determinare a unui auditor că un anumit set de fapte este considerat a fi corect, deoarece nu s-au găsit dovezi contrare care să le conteste. Asigurarea negativă este utilizată în mod normal de către auditori în situații în care nu este posibilă confirmarea pozitivă a exactității rapoartelor financiare. Scopul asigurării negative este de a confirma că nu s-au găsit dovezi de fraudă sau că s-a constatat că au fost încălcate practicile contabile legale.

Chei de luat masa

• Asigurarea negativă este o confirmare a unui auditor că anumite fapte sunt corecte, deoarece nu există dovezi contrare.
• Atunci când asigurarea pozitivă (dovada faptelor) nu este aplicabilă, se folosește asigurarea negativă.
• Scopul asigurării negative este de a confirma că nu au fost găsite fraude sau încălcări.
• Asigurarea negativă nu afirmă că nu a avut loc nicio activitate ilegală, ci afirmă că auditorul nu a putut găsi nicio situație de activitate ilegală.

Înțelegerea asigurării negative

Asigurarea negativă apare de obicei în absența asigurării pozitive. O asigurare pozitivă a acurateței este considerată mai puternică și înseamnă că auditorul a făcut o muncă suficientă pentru a afirma că situațiile financiare ale unei companii oferă o imagine exactă a adevăratei sale situații financiare pe baza dovezilor.

Este necesară asigurarea pozitivă pentru anumite rapoarte financiare auditate publicate de companiile publice. Întrucât auditul complet al unei companii publice în conformitate cu principiile contabile general acceptate (GAAP) este o întreprindere importantă, o asigurare pozitivă este emisă în mod normal numai atunci când este cerut legal.

Asigurarea negativă este emisă cel mai adesea atunci când unui contabil i se cere să revizuiască situațiile financiare certificate întocmite de un alt contabil. În acest caz, întrucât un alt contabil a certificat deja acuratețea declarațiilor, o asigurare negativă este adesea considerată suficientă pentru a confirma că declarațiile sunt lipsite de denaturări semnificative. Opiniile negative de asigurare sunt, de asemenea, emise atunci când unui contabil i se cere să revizuiască declarațiile asociate cu emiterea de valori mobiliare.

Pentru a emite o opinie de asigurare negativă, contabilul trebuie să adune probe de audit în mod direct și să nu se bazeze pe probe indirecte, adică dovezi furnizate de un terț. Procedurile utilizate în pregătirea unui aviz de asigurare negativă nu sunt la fel de stricte ca cele necesare pentru o opinie de asigurare pozitivă.

Este important de menționat că asigurarea negativă nu afirmă că nu s-a produs nicio activitate ilegală, ci afirmă că auditorul nu a putut găsi niciun caz de activitate ilegală.

Exemplu de asigurare negativă

Compania ABC angajează o firmă de audit pentru a-și revizui situația financiară din anul fiscal 2019. Auditorul desemnat cazului examinează toate documentele contabile, care includ registre majore, jurnale și alte documente financiare. Auditorul nu verifică fiecare intrare specifică, ci face o analiză completă a tuturor informațiilor relevante. Apoi, auditorul intervievează angajații și conducerea pe teme specifice. După această revizuire, auditorul nu găsește cazuri de fraudă sau încălcări ale contabilității. Auditorul emite apoi o asigurare negativă care confirmă că nu au fost găsite probleme, erori sau denaturări.