Țară nou industrializată – NIC
Ce este o țară nou industrializată?(NIC)
O țară nou industrializată (NIC) este un termen folosit de politologi și economiști pentru a descrie o țară al cărei nivel de dezvoltare economică o situează undeva între clasificările în curs de dezvoltare și cele foarte dezvoltate. Aceste țări s-au îndepărtat de o economie bazată pe agricultură și într-o economie urbană mai industrializată. Experții le cunosc și ca „economii nou industrializate” sau „țări în curs de dezvoltare avansate”.
Chei de luat masa
- O țară nou industrializată (NIC) este una a cărei dezvoltare economică este între clasificările în curs de dezvoltare și cele foarte dezvoltate.
- Cel mai semnificativ semn că o țară evoluează către o NIC este creșterea substanțială a produsului intern brut, chiar dacă această creștere este mai mică decât țările dezvoltate.
- Ce țări ar trebui incluse pe o listă a NIC existente este deschisă unor dezbateri între experți și economiști.
- Țările foarte dezvoltate ar putea găsi oportunități, cum ar fi externalizarea, în țările nou industrializate.
Înțelegerea țării nou industrializate
În anii 1970 și 1980, exemple de țări nou industrializate includeau Hong Kong, Coreea de Sud, Singapore și Taiwan. Exemple la sfârșitul anilor 2000 includeau Africa de Sud, Mexic, Brazilia, China, India, Malaezia, Filipine, Thailanda și Turcia. Economiștii și politologii uneori nu sunt de acord cu clasificarea acestor țări.
Hong Kong, Singapore, Coreea de Sud și Taiwan sunt NIC-uri cunoscute în mod colectiv sub numele celor patru tigri asiatici.
O NIC face parte dintr-o clasă socioeconomică care a făcut recent progrese în industrializare. O mai mare stabilitate economică în cadrul națiunii însoțește această schimbare economică, deși acest proces de stabilizare poate fi incomplet sau într-o etapă a copilăriei.
Semne de tranziție din lumea a treia în țara nou industrializată
O indicație principală a tranziției unei țări către o NIC este creșterea substanțială a produsului intern brut (PIB), chiar dacă acesta se află în spatele națiunilor dezvoltate. Adesea, creșterea venitului mediu și a nivelului de trai sunt markeri ai tranziției de la o țară în curs de dezvoltare la o NIC. Structurile guvernamentale sunt de obicei mai stabile, cu niveluri mai scăzute de corupție și schimbări de putere mai puțin violente între oficiali. Deși schimbările sunt semnificative, depășind pe cele ale unor țări similare în curs de dezvoltare, adesea le lipsește standardele stabilite de majoritatea țărilor dezvoltate.
Relațiile dintre CNI și națiunile foarte dezvoltate
Țările dezvoltate pot vedea oportunități în stabilitatea crescândă a unei țări nou industrializate. Aceste oportunități ar putea duce la externalizarea suplimentară de către companii către facilități din cadrul NIC-urilor. Aceste mișcări pot reduce costurile forței de muncă pentru companiile de externalizare cu un risc mai mic în comparație cu externalizarea către țări mai puțin stabile. Deși acest lucru poate crește forța forței de muncă în cadrul CNI, pot apărea complicații odată cu creșterea cererii, deoarece este posibil ca guvernul să nu aibă legi și reglementări pe deplin stabilite în industriile înconjurătoare.
Exemplu din lumea reală
Deoarece nu există o calificare sau o definiție exactă pentru un NIC, lista NIC existente este deschisă unor dezbateri. Bazat pe trecerea între economii de la dezvoltarea agricolă la activități mai industriale și îmbunătățirile recente ale nivelului mediu de viață, economiile pe care experții le includ în mod normal drept NIC sunt China (în special Hong Kong), India, Singapore, Taiwan și Turcia. Printre altele se numără Brazilia, Mexicul, Africa de Sud și Thailanda.
Într-un raport al Națiunilor Unite din 2014 numit Situații și perspective economice mondiale, afirmă că toate națiunile sunt clasificate într-una din cele trei clasificări din motive analitice. Aceste categorii sunt economii dezvoltate, economii în tranziție și economii în curs de dezvoltare.