Legea privind reforma litigiilor cu valori mobiliare private (PSLRA)
Ce este Legea privind reforma litigiilor cu valori mobiliare private (PSLRA)?
Legea privind reforma litigiilor cu valori mobiliare private (PSLRA) este o legislație adoptată de Congres în 1995 pentru a opri depunerea unor procese frivole sau nejustificate privind valorile mobiliare. Legea privind reforma litigiilor cu valori mobiliare private a mărit cantitatea de dovezi pe care reclamanții trebuie să le prezinte înainte de a depune un dosar de fraudă a valorilor mobiliare la instanțele federale. De asemenea, a schimbat modul în care sunt tratate procesele de acțiune colectivă în materie de valori mobiliare, oferind judecătorilor autoritatea de a-i determina pe reclamanți și de a întreprinde alte acțiuni pentru a reduce abuzurile din sistemul juridic.
Chei de luat masa
- Legea privind reforma litigiilor cu valori mobiliare private (PSLRA) este un act legislativ adoptat de Congres în 1995 pentru a opri depunerea unor procese frivole sau nejustificate privind valorile mobiliare.
- Legea privind reforma litigiilor cu valori mobiliare private a mărit cantitatea de dovezi pe care reclamanții trebuie să le prezinte înainte de a depune un dosar de fraudă a valorilor mobiliare la instanțele federale.
- După ce a fost adoptată Legea privind reforma litigiilor cu valori mobiliare private, reclamanții au fost obligați să prezinte declarații frauduloase speciale făcute de pârât, să susțină că declarațiile frauduloase au fost imprudente sau intenționate, iar reclamanții au trebuit să demonstreze că au suferit o pierdere financiară ca urmare a presupusa fraudă.
Scopul Legii privind reforma litigiilor cu valori mobiliare private a fost de a preveni intentarea unor procese nejustificate, fragile sau frauduloase, care pot fi costisitoare și pot lega eficiența sistemului juridic. De asemenea, a redus riscul de litigiu pentru anumite companii care se confruntau cu aceste tipuri de procese în mod regulat.
Înțelegerea Legii privind reforma litigiilor privind valorile mobiliare private (PSLRA)
Un acționar poate depune o cerere de fraudă a valorilor mobiliare în fața instanței federale pentru a recupera daunele considerate a fi suportate ca urmare a acțiunilor unei firme sau ale unor persoane fizice legate de vânzarea, tranzacționarea sau manipularea prețurilor valorilor mobiliare. Înainte de Legea privind reforma litigiilor cu valori mobiliare private, reclamanții ar putea în mod rezonabil să introducă un proces pur și simplu atunci când prețul unei acțiuni s-a modificat semnificativ. În aceste cazuri, reclamanții ar anticipa că procesul de descoperire ar dezvălui unele potențiale fraude. După ce a fost adoptată în 1995, reclamanții au fost obligați să prezinte declarații frauduloase speciale făcute de pârât și să susțină că declarațiile frauduloase au fost imprudente sau intenționate. Reclamanții au fost nevoiți să demonstreze că au suferit o pierdere financiară ca urmare a presupusei fraude.
Fostul președinte Bill Clinton a vetoat inițial Legea privind reforma litigiilor cu valori mobiliare private, dar Senatul SUA a anulat în cele din urmă veto-ul, iar legea a devenit lege pe 22 decembrie 1995. Legea a fost menită să sporească gradul de conștientizare a investitorilor cu privire la litigiile privind valorile mobiliare, precum și să facă astfel de litigii mai eficiente. Cel mai important, a fost menit să descurajeze ceea ce a fost perceput a fi o abundență de procese de acțiune colectivă fără fond, făcute posibile în temeiul Legii privind valorile mobiliare din 1933 și Legea privind schimbul de valori mobiliare din 1934.
De la adoptarea Legii privind reforma litigiilor privind valorile mobiliare private, cercetătorii juridici nu au fost de acord cu privire la impactul acesteia. Unii savanți ai dreptului au susținut că a ajutat la restructurarea completă a acțiunilor colective de valori mobiliare. Alți cercetători din domeniul juridic sugerează că a avut un impact foarte mic asupra rezultatului final al acestor tipuri de cazuri, asupra sumei de bani acordate prin decontări sau chiar asupra numărului de cazuri depuse. Indiferent, Legea privind reforma litigiilor cu titluri de valoare private a impus linii directoare stricte care trebuie respectate de reclamanți, inclusiv cerințe de pledare mai riguroase, obligarea șederilor de descoperire și furnizarea instanțelor cu criterii specifice pentru selectarea reclamanților principali ai acțiunilor colective.