Legea Sarbanes-Oxley (SOX) din 2002
Ce este legea Sarbanes-Oxley (SOX) din 2002?
Legea Sarbanes-Oxley din 2002 este o lege pe care Congresul SUA a adoptat-o la 30 iulie a acelui an pentru a ajuta la protejarea investitorilor de raportarea financiară frauduloasă a corporațiilor. De asemenea, cunoscut sub numele de Legea SOX din 2002 și Legea responsabilității corporative din 2002, a impus reforme stricte ale reglementărilor existente privind valorile mobiliare și a impus noi sancțiuni dure contravenienților.
Legea Sarbanes-Oxley din 2002 a venit ca răspuns la scandalurile financiare de la începutul anilor 2000 care implicau societăți comerciale cotate la bursă, precum Enron Corporation, Tyco International plc și WorldCom. Fraudele cu profil înalt au zguduit încrederea investitorilor în încrederea situațiilor financiare ale întreprinderilor și i-au determinat pe mulți să solicite o revizuire a standardelor de reglementare vechi de decenii.
Chei de luat masa
- Actul Sarbanes-Oxley (SOX) din 2002 a venit ca răspuns la scandalurile financiare corporative foarte mediatizate de la începutul acelui deceniu.
- Actul a creat noi reguli stricte pentru contabili, auditori și ofițeri corporativi și a impus cerințe mai stricte de evidență.
- Actul a adăugat, de asemenea, noi sancțiuni penale pentru încălcarea legilor privind valorile mobiliare.
Actul și-a luat numele de la cei doi sponsori – Sen. Paul S. Sarbanes (D-Md.) Și Rep. Michael G. Oxley (R-Ohio).3
Înțelegerea legii Sarbanes-Oxley (SOX)
Regulile și politicile de aplicare prevăzute în legea Sarbanes-Oxley din 2002 au modificat sau completat legile existente care se referă la reglementarea securității, inclusiv Legea privind schimbul de valori mobiliare din 1934 și alte legi aplicate de Securities and Exchange Commission (SEC). Noua lege prevede reforme și completări în patru domenii principale:
- Responsabilitatea corporativă
- Pedeapsă penală sporită
- Reglementarea contabilă
- Noi protecții
Dispoziții majore ale legii din 2002 privind Sarbanes-Oxley (SOX)
Legea Sarbanes-Oxley din 2002 este o legislație complexă și lungă. Trei dintre prevederile sale cheie sunt denumite în mod obișnuit prin numerele lor de secțiune: Secțiunea 302, Secțiunea 404 și Secțiunea 802.
Din cauza legii Sarbanes-Oxley din 2002, ofițerii corporativi care certifică cu bună știință declarații financiare false pot intra în închisoare.
Secțiunea 302 din legea SOX din 2002 prevede că oficialii corporativi superiori certifică personal în scris că situațiile financiare ale companiei „respectă cerințele de divulgare SEC și prezintă în mod corect în toate aspectele materiale operațiunile și starea financiară a emitentului”. Ofițerii care semnează declarațiile financiare pe care știu că sunt inexacte li se aplică pedepse penale, inclusiv condamnări la închisoare.
Secțiunea 404 din legea SOX din 2002 impune ca conducerea și auditorii să stabilească controale interne și metode de raportare pentru a asigura adecvarea acestor controale. Unii critici ai legii s-au plâns că cerințele din secțiunea 404 pot avea un impact negativ asupra companiilor cotate la bursă, deoarece este adesea costisitoare stabilirea și menținerea controalelor interne necesare.
Secțiunea 802 din legea SOX din 2002 conține cele trei reguli care afectează păstrarea înregistrărilor. Primul se referă la distrugerea și falsificarea înregistrărilor. Al doilea definește strict perioada de păstrare pentru stocarea înregistrărilor. A treia regulă prezintă înregistrările comerciale specifice pe care companiile trebuie să le stocheze, care includ comunicațiile electronice.
Pe lângă latura financiară a unei afaceri, cum ar fi auditurile, acuratețea și controalele, legea SOX din 2002 subliniază și cerințele pentru departamentele de tehnologie a informației (IT) în ceea ce privește înregistrările electronice. Actul nu specifică un set de practici comerciale în acest sens, ci definește în schimb ce înregistrări ale companiei trebuie păstrate la dosar și pentru cât timp. Standardele prezentate în legea SOX din 2002 nu specifică modul în care o companie ar trebui să-și stocheze înregistrările, ci doar că este responsabilitatea departamentului IT al companiei să le stocheze.