Numărul experimentat
Ce este o problemă experimentată?
O emisiune experimentată este o emisiune de valori mobiliare suplimentare de la o companie consacrată ale cărei valori mobiliare se tranzacționează deja pe piața secundară. O emisiune experimentată este, de asemenea, cunoscută sub numele de ofertă de acțiuni experimentată sau ofertă publică continuă (FPO). Acțiunile noi emise de companiile blue-chip sunt considerate emisiuni experimentate. Tranzacționarea obligațiunilor restante pe piețele secundare se mai numește emisiuni experimentate.
Chei de luat masa
- O emisiune experimentată este atunci când o companie cotată la bursă emite noi acțiuni de acțiuni pentru a strânge bani.
- Compania folosește, în general, banii din emisiunea experimentată pentru a achita datoriile sau pentru a finanța noi proiecte.
- O emisiune experimentată poate dilua deținerile acționarilor existenți, deoarece crește suma totală a acțiunilor de pe piața secundară, astfel diluând sau reducând valoarea fiecărei acțiuni.
- Emisiile experimentale nediluabile sunt atunci când acționarii existenți care dețin cantități mari de acțiuni își vând parțial sau parțial acțiunile într-o companie.
- Acționarii existenți pot vedea o emisiune experimentată într-o lumină negativă, iar știrile pot determina scăderea atât a acțiunilor restante, cât și a acțiunilor noi.
Cum funcționează o problemă experimentată
Emisiile sezoniere sunt gestionate de subscriitori de acțiuni care lucrează în numele companiei care emite noile acțiuni. Compania va baza prețul noilor acțiuni pe prețul de piață al acțiunilor restante. De obicei, subscriitorii de capitaluri proprii sunt bănci de investiții specializate în colaborarea cu companii cotate la bursă pentru a se asigura că emisiunea experimentată îndeplinește toate cerințele de reglementare. Într-un efort de a facilita vânzarea noilor acțiuni, subscriitorii vor notifica, de asemenea, marii investitori instituționali cu privire la viitoarea vânzare de acțiuni.
O problemă experimentată nu trebuie confundată cu o ofertă publică inițială (IPO). O IPO apare atunci când o companie privată trece la o companie cotată la bursă, unde investitorii pot cumpăra și vinde acțiuni la o bursă. IPO reprezintă prima dată când investitorii publici pot cumpăra acțiuni ale companiei. O emisiune experimentată, pe de altă parte, apare atunci când conducerea unei companii existente tranzacționate public decide să vândă acțiuni suplimentare de acțiuni pentru a strânge bani.
Tipuri de probleme asezonate
Probleme diluante experimentate
O emisiune experimentată care constă din acțiuni noi poate dilua considerabil deținerile acționarilor existenți, deoarece crește suma totală a acțiunilor pe piața secundară. Acționarii actuali se vor confrunta cu o reducere a procentului lor de participație la capitalul propriu din companie. Pe măsură ce compania emite mai multe acțiuni, fiecare acționar existent deține o parte mai mică a companiei, astfel diluând sau reducând valoarea fiecărei acțiuni.
De Drepturile de subscriere sunt o modalitate prin care o companie poate proteja acționarii de unele dintre efectele diluării. Drepturile de subscriere oferă acționarilor existenți dreptul de a cumpăra acțiuni ale emisiunii experimentate, adesea la un preț redus, înainte ca compania să deschidă noile acțiuni pe piața mai largă.
Probleme experimentale nedilutive
Cu toate acestea, emisiile experimentate de la acționarii existenți nu diluează acționarii existenți, deoarece acest scenariu nu creează acțiuni suplimentare. În multe cazuri, emisiile experimentate ale acționarilor existenți implică fondatori sau alți manageri (cum ar fi capitaliștii de risc ) care vând toate sau o parte din mizele lor într-o companie.
Acest lucru este frecvent în situațiile în care IPO-ul inițial al unei companii a inclus o perioadă de „blocare” în timpul căreia acționarii fondatori au fost nepermiși să-și vândă acțiunile. Emisiile experimentate sunt, așadar, o metodă preferată pentru fondarea acționarilor de a-și genera bani din pozițiile lor.
Critica asupra problemelor experimentate
Companiile vor emite frecvent noi acțiuni ca o modalitate de a strânge bani pentru a finanța noi proiecte sau pentru a plăti datorii. Investitorii pot interpreta o problemă experimentată ca pe un semn că compania are probleme financiare. S-ar putea să o vadă ca pe un semnal că compania nu mai are numerar. Această știre poate determina scăderea atât a acțiunilor restante, cât și a acțiunilor noi. Sentimentul investitorilor poate deveni negativ împotriva companiei, pe măsură ce acționarii existenți încep să experimenteze impactul financiar al diluării acțiunilor.
De asemenea, vânzarea de volume mari de acțiuni – în special una tranzacționată subțire – poate crea presiune descendentă asupra prețului acțiunilor. Din aceste motive, este important ca un investitor să ia în considerare mai multe unghiuri ale sănătății financiare a unei companii atunci când are în vedere cumpărarea într-o problemă experimentată.
Exemple de probleme asezonate
Luați în considerare Compania ABC, o companie publică care dorește să vândă acțiuni suplimentare într-o emisiune experimentată pentru a strânge bani pentru o nouă fabrică. Pentru a obține acest rezultat, Compania ABC angajează o bancă de investiții care efectuează subscrierea, o înregistrează la Securities and Exchange Commission (SEC) și se ocupă de vânzare. Compania primește fondurile din vânzarea valorilor mobiliare și apoi poate folosi aceste fonduri pentru a-și construi fabrica. În acest exemplu, emisiunea experimentată a fost diluantă pentru acționarii existenți.
Investitorii privați pot iniția, de asemenea, o problemă experimentată. Luați în considerare un investitor bogat cu un bloc foarte mare de acțiuni ale companiei XYZ, poate 500.000 de acțiuni. În acest tip de emisiune experimentată, investitorul privat va primi încasările din vânzarea acțiunilor în locul societății publice. Acest tip de emisiune experimentată nu diluează acțiunile restante.