Rating de credit suveran
Ce este un rating de credit suveran?
Un rating de credit suveran este o evaluare independentă a bonității unei țări sau a unei entități suverane. Ratingurile de credit suverane pot oferi investitorilor informații despre nivelul de risc asociat investiției în datoria unei anumite țări, inclusiv orice risc politic.
La cererea țării, o agenție de rating de credit își va evalua mediul economic și politic pentru a-i atribui un rating. Obținerea unui bun rating de credit suveran este de obicei esențială pentru țările în curs de dezvoltare care doresc acces la finanțare pe piețele internaționale de obligațiuni.
PRINCIPALELE REZERVĂRI
- Un rating de credit suveran este o evaluare independentă a bonității unei țări sau a unei entități suverane.
- Investitorii utilizează ratingurile de credit suverane ca modalitate de a evalua riscul obligațiunilor unei anumite țări.
- Standard & Poor’s acordă un rating BBB sau mai mare țărilor pe care le consideră de calitate pentru investiții, iar notele de BB + sau mai mici sunt considerate a fi speculative sau de tip „junk”.
- Moody’s consideră că un rating Baa3 sau mai mare este de calitate investițională, iar un rating Ba1 sau mai mic este speculativ.
Înțelegerea ratingurilor de credit suverane
Pe lângă emiterea de obligațiuni pe piețele datoriei externe, o altă motivație comună pentru țări de a obține un rating de credit suveran este atragerea investițiilor străine directe ( ISD ). Multe țări caută ratinguri de la cele mai mari și mai proeminente agenții de rating pentru a încuraja încrederea investitorilor. Standard & Poor’s, Moody’s și Fitch Ratings sunt cele trei agenții cele mai influente.
Alte agenții de rating de credit cunoscute includ China Chengxin International Credit Rating Company, Dagong Global Credit Rating, DBRS și Japan Credit Rating Agency ( JCR ). Subdiviziunile țărilor emit uneori propriile obligațiuni suverane, care necesită și ratinguri. Cu toate acestea, multe agenții exclud zone mai mici, cum ar fi regiunile, provinciile sau municipalitățile unei țări.
Investitorii utilizează ratingurile de credit suverane ca modalitate de a evalua riscul obligațiunilor unei anumite țări.
Riscul de credit suveran, care se reflectă în ratingurile de credit suverane, reprezintă probabilitatea ca un guvern să nu poată – sau să nu dorească – să-și îndeplinească obligațiile datoriei în viitor. Câțiva factori cheie intră în joc pentru a decide cât de riscant ar putea fi investiția într-o anumită țară sau regiune. Acestea includ rata serviciului datoriei, creșterea ofertei sale monetare interne, rata importurilor și variația veniturilor sale din export.
Multe țări s-au confruntat cu un risc de credit suveran în creștere după criza financiară din 2008, provocând discuții globale cu privire la nevoia de a salva națiuni întregi. În același timp, unele țări au acuzat agențiile de rating de credit că sunt prea rapide pentru a-și retrage datoria. Agențiile au fost, de asemenea, criticate pentru că au urmat un model „emitentul plătește”, în care națiunile plătesc agențiilor pentru a le evalua. Aceste potențiale conflicte de interese nu ar apărea dacă investitorii ar plăti pentru ratinguri.
Exemple de ratinguri de credit suverane
Standard & Poor’s acordă un rating BBB sau mai mare țărilor pe care le consideră de calitate pentru investiții, iar notele de BB + sau mai mici sunt considerate a fi speculative sau de tip „junk”. S&P a acordat Argentinei calitatea CCC în 2019, în timp ce Chile a menținut un rating A +. Fitch are un sistem similar.
Moody’s consideră că un rating Baa3 sau mai mare este de calitate investițională, iar un rating Ba1 sau mai mic este speculativ. Grecia a primit un rating B1 de la Moody’s în 2019, în timp ce Italia avea un rating Baa3. În plus față de evaluările lor la nivel de scrisoare, toate aceste trei agenții oferă, de asemenea, o evaluare cu un cuvânt a perspectivelor economice actuale ale fiecărei țări: pozitive, negative sau stabile.
Ratele de credit suverane în zona euro
Criza datoriilor europene a redus ratingurile de credit ale multor națiuni europene și a dus la zona euro nu pot avea băncile centrale naționale care „imprimă bani” pentru a evita implicitele obligații. În timp ce euro a produs creșterea schimburilor comerciale între statele membre, a crescut, de asemenea, probabilitatea ca membrii să își retragă obligațiile și să reducă numeroase ratinguri de credit suverane.