Datorie subiacentă

Ce este datoria subiacentă?

Datoria subiacentă este un termen de obligațiuni municipale care se referă la o înțelegere implicită conform căreia datoria entităților guvernamentale mai mici ar putea avea sprijin din bonitatea entităților guvernamentale mai mari din jurisdicție.

Chei de luat masa

• Datoria subiacentă este un termen de obligațiuni municipale care reflectă o înțelegere implicită că datoria entităților guvernamentale mai mici poate fi susținută de bonitatea entităților guvernamentale mai mari.
• Datoria subiacentă se aplică obligațiunilor municipale cu obligații generale.
• Dacă o entitate mai mică are probleme cu îndeplinirea obligațiilor sale, ratingul entității mai mari care deține datoria subiacentă poate fi afectat negativ.

Înțelegerea datoriei subiacente

Pe cont propriu, aceste entități mai mici ar putea avea dificultăți în strângerea de fonduri dacă nu au o poziție financiară solidă. Cu toate acestea, sprijinul implicit al entităților mai mari facilitează împrumuturile de către entitățile mai mici și le permite acestora să obțină rate mai mici ale dobânzii la obligațiile lor. Oamenii consideră că obligațiunile municipale sunt datoria subiacentă a entității de sprijin.

Situația datoriei subiacente a datoriilor municipale mai mici fiind implicit susținută de entități guvernamentale mai mari este destul de frecventă în practică. Acest lucru se întâmplă în cazul în care entitățile mai mici, precum orașele și districtele școlare, oferă obligațiuni către public pentru a finanța operațiuni și noi inițiative. Dacă o entitate mai mică nu poate să-și ramburseze datoriile, este puțin probabil ca orașului sau districtului școlar să i se permită pur și simplu să devină insolvabile și să înceteze operațiunile. Mai degrabă este de așteptat ca statul să intervină pentru a oferi finanțare de urgență pentru continuarea serviciului datoriei și menținerea serviciilor esențiale.

Datoria subiacentă se aplică obligațiunilor municipale cu obligații generale, care sunt susținute de autoritatea fiscală a emitentului sau, în cazul datoriei subiacente, de autoritatea entității guvernamentale mai mari. Această împărțire a responsabilităților de credit acționează, în general, ca o îmbunătățire a creditului pentru emitentul de obligațiuni. Atunci când agențiile de rating precum Standard & Poor’s și Moody’s atribuie un rating de bază pentru acești emitenți, ratingurile reflectă caracteristicile emitentului în mod independent.1

În plus, evidența datoriilor subiacente este luată în considerare în ratingul emitenților municipali mai mari, în special capacitatea acestora de a îndeplini toate obligațiile financiare, inclusiv datoria subiacentă și de a efectua la timp plăți de dobândă programate. Dacă o entitate mai mică are probleme cu îndeplinirea obligațiilor sale, ratingul entității mai mari care deține datoria subiacentă poate fi afectat negativ.

Exemple și riscuri ale datoriei subiacente

Municipalitățile separate dintr-un oraș sau țară își pot emite propriile datorii pentru a finanța proiecte precum spitale, drumuri, școli sau instalații de salubritate. În multe cazuri, orașul sau județul poartă aceste obligații ca datorii subiacente. Acesta este cazul în Illinois, unde statul se bazează pe autoritatea fiscală a legislativului pentru a garanta obligațiunile emise de Chicago.

Datoria subiacentă poate crea riscuri suplimentare pentru entitatea mai mare care sprijină datoria, așa cum a fost cazul în statul New York în anii 1970, când New York City aproape a intrat în insolvență.