Programare Zero-One Integer

Ce este programarea Zero-One Integer?

Programarea în număr întreg zero (care poate fi scris și ca programare în număr întreg „0-1”) este o metodă matematică de utilizare a unei serii de funcții binare; în special, răspunsurile da („1”) și nu („0”) pentru a ajunge la o soluție atunci când există două opțiuni care se exclud reciproc.

În lumea finanțelor, programarea întregi zero-one este adesea utilizată pentru a oferi răspunsuri la problemele de raționare a capitalului, precum și pentru a optimiza rentabilitatea investițiilor și pentru a ajuta la planificare, producție, transport și cu alte probleme.

Chei de luat masa

• Programarea zero-unu întreg se bazează pe decizii reciproce da (1) și nu (0) pentru a găsi soluții la problemele logice.
• În problemele întregi zero-one, fiecare variabilă este reprezentată doar de 0 („nu”) sau 1 („da”) și ar putea reprezenta selectarea sau respingerea unei opțiuni, activarea sau dezactivarea comutatoarelor electronice sau un da direct sau direct niciun răspuns utilizat în diferite alte aplicații.
• Acest tip de programare poate fi util pentru companiile care iau decizii cu privire la aspecte precum în ce să investească sau în care dintre cele două produse propuse sunt cele mai ușor de fabricat.

Bazele programării Zero-One Integer

Programarea întregi este o ramură a programării sau optimizării matematice, care presupune crearea de ecuații pentru a rezolva probleme. Termenul „programare matematică” este legat de faptul că scopul rezolvării diferitelor probleme este alegerea programelor de acțiune. Atribuirea unei valori simple da / nu poate fi o modalitate puternică de a stabili un cadru liniar de rezolvare a problemelor pentru a identifica ineficiențele.

În esență, cele mai de bază instrucțiuni executate de un computer sunt codurile binare, constând doar din unii și zerouri. Aceste coduri sunt direct traduse în stările „pornit” și „oprit” ale energiei electrice care se deplasează prin circuitele fizice ale computerului. În esență, aceste coduri simple formează baza „limbajului mașinii”, cea mai fundamentală varietate de limbaje de programare. Aceste poziții de pornire și oprire pot fi, de asemenea, interpretate ca atribuirea unui „da” sau „nu” unei funcții logice.

Desigur, niciun om nu ar fi capabil să construiască programe software moderne prin programarea explicită a celor și a zerourilor. În schimb, programatorii umani trebuie să se bazeze pe diferite straturi de abstractizare care le pot permite să-și articuleze comenzile într-un format care este mai intuitiv pentru oameni. Mai exact, programatorii moderni emit comenzi în așa-numitele „limbaje de nivel înalt”, care utilizează sintaxa intuitivă, cum ar fi cuvinte și propoziții în limba engleză întregi, precum și operatori logici precum „Și”, „Sau” și „Altfel” care sunt familiar uzului de zi cu zi.

În cele din urmă, însă, aceste comenzi de nivel înalt trebuie traduse în limbajul mașinii. În loc să facă acest lucru manual, programatorii se bazează pe limbaje de asamblare al căror scop este să traducă automat între aceste limbaje de nivel înalt și nivel scăzut.

Exemplu real de programare Zero-One Integer

Un exemplu simplu al modului în care ar putea fi utilizată programarea numărului zero zero în raționarea capitalului ar fi determinarea numărului de proiecte de dezvoltare a produselor care pot fi finalizate de o companie până la o anumită dată sau într-un anumit buget. De exemplu, unui număr de variabile pentru fiecare proiect li se pot da valori care duc în cele din urmă la o decizie binară 1 (da) sau 0 (nu) cu privire la includerea sau nu a proiectului într-un buget. Acest lucru poate fi util companiilor care nu sunt sigure cu privire la o anumită decizie de afaceri și care caută o modalitate simplă de a evalua posibilitățile.