O introducere în finanțarea comportamentală
De zeci de ani, psihologii și sociologii s-au împins înapoi împotriva teoriilor economiei și finanțelor, argumentând că ființele umane nu sunt actori raționali care maximizează utilitatea și că piețele nu sunt eficiente în lumea reală. Domeniul economiei comportamentale a apărut la sfârșitul anilor 1970 pentru a aborda aceste probleme, acumulând o gamă largă de cazuri în care oamenii se comportă sistematic „irațional”. Aplicarea economiei comportamentale în lumea finanțelor este cunoscută, în mod surprinzător, ca finanță comportamentală.
Din această perspectivă, nu este dificil să ne imaginăm piața de valori ca o persoană: are schimbări de dispoziție (și prețuri) care pot transforma un ban de la iritabil la euforic; poate reacționa exagerat într-o zi și poate repara următoarea. Dar comportamentul uman ne poate ajuta cu adevărat să înțelegem problemele financiare? Analiza stării de spirit a pieței ne oferă strategii practice? Teoreticienii finanțelor comportamentale sugerează că poate.
Chei de luat masa
- Finanțele comportamentale afirmă că, mai degrabă decât să fie raționale și calculatoare, oamenii iau adesea decizii financiare bazate pe emoții și prejudecăți cognitive.
- De exemplu, investitorii dețin adesea poziții pierdute, mai degrabă decât simt durerea asociată cu luarea unei pierderi.
- Instinctul de a se deplasa cu turma explică de ce investitorii cumpără pe piețele bull și vând pe piețele bear.
- Finanțarea comportamentală este utilă în analiza retrospectivă a rentabilității pieței, dar nu a produs încă informații care să îi ajute pe investitori să dezvolte o strategie care va depăși performanța în viitor.
Câteva constatări din finanțarea comportamentală
Finanțarea comportamentală este un subdomeniu al economiei comportamentale, care susține că atunci când se iau decizii financiare, cum ar fi investirea oamenilor, nu sunt la fel de raționale pe cât prevede teoria tradițională a finanțelor. Pentru investitorii care sunt curioși de modul în care emoțiile și prejudecățile determină prețurile acțiunilor, finanțarea comportamentală oferă câteva descrieri și explicații interesante.
Ideea că psihologia conduce mișcările bursiere zboară în fața teoriilor consacrate care susțin ideea că piețele financiare sunt eficiente. Susținătorii ipotezei eficiente a pieței (EMH), de exemplu, susțin că orice informație nouă relevantă pentru valoarea unei companii este evaluată rapid de piață. Ca urmare, viitoarele modificări ale prețurilor sunt aleatorii, deoarece toate informațiile disponibile (publice și unele non-publice ) sunt deja reduse la valorile actuale.
Cu toate acestea, pentru oricine a trecut prin bula Internetului și prin prăbușirea ulterioară, teoria pieței eficiente este destul de greu de înghițit. Comportamentaliștii explică faptul că, mai degrabă decât a fi anomalii, comportamentul irațional este banal. De fapt, cercetătorii au reprodus în mod regulat exemple de comportament irațional în afara finanțelor folosind experimente foarte simple.
Importanța pierderilor versus semnificația câștigurilor
Iată un experiment: oferiți cuiva o alegere sigură de 50 USD sau, la întoarcerea unei monede, posibilitatea de a câștiga 100 USD sau de a nu câștiga nimic. Șansele sunt că persoana va pune la îndemână lucrul sigur. Dimpotrivă, oferiți posibilitatea de a alege 1) o pierdere sigură de 50 USD sau 2) pe o singură dată, fie o pierdere de 100 USD, fie nimic. Persoana, mai degrabă decât să accepte o pierdere de 50 USD, va alege probabil a doua opțiune și va răsturna moneda. Aceasta este cunoscută sub numele de aversiune la pierdere.
Șansa aterizării monedei pe o parte sau pe cealaltă este echivalentă în orice scenariu, cu toate acestea, oamenii vor merge la aruncarea monedelor pentru a se salva de la o pierdere de 50 USD, chiar dacă aruncarea monedei ar putea însemna o pierdere și mai mare de 100 USD. Acest lucru se datorează faptului că oamenii tind să considere posibilitatea de a recupera o pierdere ca fiind mai importantă decât posibilitatea unui câștig mai mare.
Prioritatea evitării pierderilor este valabilă și pentru investitori. Gândiți-vă doar la acționarii Nortel Networks care au urmărit scăderea valorii acțiunilor lor de la peste 100 USD pe acțiune la începutul anului 2000 la mai puțin de 2 USD câțiva ani mai târziu. Indiferent cât de redus este prețul, investitorii – crezând că prețul va reveni în cele din urmă – dețin adesea acțiuni, mai degrabă decât suferă durerea de a pierde.
Turma vs. Sinele
Instinctul de turma explică de ce oamenii au tendința de a altora imite. Atunci când o piață se mișcă în sus sau în jos, investitorii se tem de faptul că alții știu mai multe sau dețin mai multe informații. În consecință, investitorii simt un puternic impuls de a face ceea ce fac alții.
Finanțarea comportamentului a constatat, de asemenea, că investitorii tind să acorde prea multă valoare judecăților provenite din eșantioane mici de date sau din surse unice. De exemplu, se știe că investitorii atribuie abilitate mai degrabă decât noroc unui analist care alege un stoc câștigător.
Pe de altă parte, credințele nu sunt ușor zdruncinate. O noțiune care a cuprins investitorii până la sfârșitul anilor 1990, de exemplu, a fost că orice scădere bruscă a pieței este o oportunitate de cumpărare. Într-adevăr, această viziune de tip „ buy-the-dip” încă pătrunde. Investitorii sunt adesea prea încrezători în judecățile lor și tind să se arunce pe un singur detaliu „grăitor” mai degrabă decât pe media mai evidentă. Procedând astfel, nu reușesc să vadă imaginea mai mare, concentrându-se prea mult pe detalii mai mici.
Cât de practic este finanțarea comportamentală?
Ne putem întreba dacă aceste studii vor ajuta investitorii să învingă piața. La urma urmei, neajunsurile raționale ar trebui să ofere o mulțime de oportunități profitabile investitorilor înțelepți. Cu toate acestea, în practică, investitorii cu puțină valoare, dacă există , implementează principii comportamentale pentru a stabili care acțiuni ieftine oferă de fapt randamente care sunt în mod constant peste normă.
Impactul cercetării privind finanțarea comportamentală rămâne în continuare mai mare în mediul academic decât în gestionarea practică a banilor. În timp ce teoriile indică numeroase neajunsuri raționale, domeniul oferă puține soluții care fac bani din manii de piață.
Robert Shiller, autorul „Irrational Exuberance” (2000), a arătat că, la sfârșitul anilor 1990, piața se afla în groasa bulă. Dar nu putea spune când va apărea balonul. În mod similar, comportamentaliștii de astăzi nu ne pot spune când piața a atins un vârf, la fel cum nu și-ar putea da seama când va coborî după criza financiară 2007-2008. Cu toate acestea, ei pot descrie cum ar putea arăta un punct de cotitură important.
întrebări frecvente
Ce ne spune finanțarea comportamentală?
Finanțarea comportamentală ne ajută să înțelegem cum deciziile financiare legate de investiții, plăți, riscuri și datorii personale sunt influențate în mare măsură de emoția umană, de părtiniri și de limitările cognitive ale minții în procesarea și răspunsul la informații.
Cum diferă finanțarea comportamentală de teoria financiară generală?
Teoria mainstream, pe de altă parte, face presupuneri în modelele sale că oamenii sunt actori raționali, că sunt liberi de emoții sau de efectele culturii și ale relațiilor sociale și că oamenii sunt maximizatori ai utilității. De asemenea, presupune, prin extensie, că piețele sunt eficiente, iar firmele sunt organizații raționale de maximizare a profitului. Finanțele comportamentale contorizează fiecare dintre aceste ipoteze.
Cum ajută să știi despre finanțarea comportamentală?
Înțelegând cum și când oamenii se abat de la așteptările raționale, finanțarea comportamentală ne oferă un plan care să ne ajute să luăm decizii mai bune și mai raționale atunci când vine vorba de chestiuni financiare.
Linia de fund
Comportamentalii încă nu au venit cu un model coerent care să prezică viitorul, mai degrabă decât să explice, cu beneficiul retrospectivului, ceea ce a făcut piața în trecut. Marea lecție este că teoria nu le spune oamenilor cum să învingă piața. În schimb, ne spune că psihologia face ca prețurile pieței și valorile fundamentale să divergă mult timp.
Finanțarea comportamentală nu oferă miracole de investiții pentru a valorifica această divergență, dar poate îi poate ajuta pe investitori să se antreneze cu privire la modul de a fi atenți la comportamentul lor și, la rândul lor, să evite greșelile care le vor diminua bogăția personală.