Ecuație de contabilitate
Ce este ecuația contabilă?
Ecuația contabilă este considerată a fi baza sistemului contabil cu intrare dublă. În bilanțul unei companii, arată că activele totale ale unei companii sunt egale cu suma pasivelor și a capitalului propriu al companiei.
Pe baza acestui sistem de intrare dublă, ecuația contabilă asigură faptul că bilanțul rămâne „echilibrat”, iar fiecare intrare efectuată pe partea de debit ar trebui să aibă o intrare (sau acoperire) corespunzătoare pe partea de credit.
Chei de luat masa
- Ecuația contabilă este considerată a fi baza sistemului contabil cu intrare dublă.
- Ecuația contabilă arată pe soldul unei companii că activele totale ale unei companii sunt egale cu suma pasivelor și a capitalului propriu al companiei.
- Activele reprezintă resursele valoroase controlate de companie. Datoriile reprezintă obligațiile lor.
- Atât pasivele, cât și capitalurile proprii reprezintă modul în care activele unei companii sunt finanțate.
- Finanțarea prin datorii arată ca o datorie, în timp ce finanțarea prin emiterea de acțiuni de capitaluri proprii apare în capitalul propriu al acționarilor.
Înțelegerea ecuației contabile
Poziția financiară a oricărei întreprinderi, mari sau mici, este evaluată pe baza a două componente cheie ale bilanțului : active și pasive. Capitalul proprietarului sau capitalul propriu al acționarilor este a treia secțiune a bilanțului. Ecuația contabilă este o reprezentare a modului în care aceste trei componente importante sunt asociate unele cu altele. Ecuația contabilă se mai numește ecuația contabilă de bază sau ecuația bilanțului.
În timp ce activele reprezintă resursele valoroase controlate de companie, pasivele reprezintă obligațiile sale. Atât pasivele, cât și capitalurile proprii reprezintă modul în care activele unei companii sunt finanțate. Dacă este finanțat prin datorii, se va afișa ca o datorie și, dacă este finanțat prin emiterea de acțiuni de capital către investitori, se va afișa în capitalul propriu al acționarilor.
Ecuația contabilă ajută la evaluarea faptului dacă tranzacțiile comerciale efectuate de companie sunt reflectate cu exactitate în conturile și conturile sale. Mai jos sunt exemple de elemente listate în bilanț:
Active
Activele includ numerar și echivalente de numerar sau active lichide, care pot include bonuri de tezaur și certificate de depozit. Creanțele sunt suma de bani datorată companiei de către clienții săi pentru vânzarea produsului și serviciului său. Inventarul este, de asemenea, considerat un activ.
Datorii
Datoriile sunt ceea ce o companie are de obicei sau trebuie să plătească pentru a menține compania în funcțiune. Datoria, inclusiv datoria pe termen lung, este o datorie, la fel ca și chiria, impozitele, utilitățile, salariile, salariile și dividendele de plătit.
Capitaluri proprii
Capitalurile proprii sunt activele totale ale unei companii minus totalul pasivelor sale. Capitalurile proprii reprezintă suma de bani care ar fi restituită acționarilor dacă toate activele ar fi lichidate și toată datoria companiei ar fi achitată.
Câștigurile reportate fac parte din capitalul propriu și sunt egale cu suma câștigurilor totale care nu au fost plătite acționarilor ca dividende. Gândiți-vă la câștigurile reportate ca la economii, deoarece reprezintă un total cumulativ al profiturilor care au fost economisite și puse deoparte sau reținute pentru o utilizare viitoare.
Formula și calculul ecuației contabile
Bilanțul deține baza ecuației contabile:
- Localizați activele totale ale companiei în bilanțul perioadei.
- Total totalul pasivelor, care ar trebui să fie o listă separată în bilanț.
- Localizați capitalul total al acționarilor și adăugați numărul la totalul pasivelor.
- Activele totale vor fi egale cu suma pasivelor și a capitalului propriu total.
De exemplu, să presupunem pentru anul fiscal, cel mai important retailer XYZ Corporation a raportat următoarele în bilanț:
- Total active: 170 miliarde dolari
- Total datorii: 120 miliarde dolari
- Total capitaluri proprii: 50 miliarde dolari
Dacă calculăm partea dreaptă a ecuației contabile (capitaluri proprii + pasive), ajungem la (50 miliarde dolari + 120 miliarde dolari) = 170 miliarde dolari, care se potrivește cu valoarea activelor raportate de companie.
Sistemul de intrare dublă
Ecuația contabilă formează baza contabilității cu intrare dublă și este o reprezentare concisă a unui concept care se extinde în afișarea complexă, extinsă și multi-articol a unui bilanț. Bilanțul se bazează pe sistemul contabil cu dublă intrare în care activele totale ale unei companii sunt egale cu pasivul total și capitalul propriu al acționarilor.
În esență, reprezentarea echivalează toate utilizările de capital (active) cu toate sursele de capital, în cazul în care capitalul datoriei conduce la pasive, iar capitalul propriu conduce la capitalul propriu al acționarilor.
Pentru o companie care ține conturi exacte, fiecare tranzacție comercială va fi reprezentată în cel puțin două dintre conturile sale. De exemplu, dacă o afacere ia un împrumut de la o entitate financiară, cum ar fi o bancă, banii împrumutați vor crește activele companiei și pasivul împrumutului va crește, de asemenea, cu o sumă echivalentă.
Dacă o afacere cumpără materie primă plătind numerar, aceasta va duce la o creștere a stocului (activ), reducând în același timp capitalul în numerar (un alt activ). Deoarece există două sau mai multe conturi afectate de fiecare tranzacție efectuată de o companie, sistemul contabil este denumit contabilitate cu intrare dublă.
Practica de intrare dublă asigură că ecuația contabilă rămâne întotdeauna echilibrată, ceea ce înseamnă că valoarea din partea stângă a ecuației se va potrivi întotdeauna cu valoarea din partea dreaptă. Cu alte cuvinte, valoarea totală a tuturor activelor va fi întotdeauna egală cu suma pasivelor și a capitalului propriu.
Aderarea globală la sistemul de contabilitate cu intrare dublă face ca procesele de păstrare și contabilizare a conturilor să fie mult mai ușoare, standardizate și într-o bună măsură dovedite la nebunie. Ecuația contabilă asigură verificarea tuturor înregistrărilor din cărți și înregistrări și există o relație verificabilă între fiecare pasiv (sau cheltuială) și sursa corespunzătoare; sau între fiecare element de venit (sau activ) și sursa acestuia.
Limitele ecuației contabile
Deși bilanțul se soldează întotdeauna, ecuația contabilă nu oferă investitorilor informații cu privire la performanța unei companii. În schimb, investitorii trebuie să interpreteze numerele și să decidă singuri dacă compania are prea multe sau prea puține datorii, nu active suficiente sau poate prea multe active sau finanțează compania în mod corespunzător pentru a asigura o creștere pe termen lung.
Exemplu din lumea reală
Mai jos este o porțiune din bilanțul Exxon Mobil Corporation ( XOM ) în milioane la 31 decembrie 2019:
- Activele totale au fost de 362.597 dolari
- Totalul pasivelor a fost de 163.659 USD
- Capitalul propriu total a fost de 198.938 USD
Ecuația contabilă prin care activele = pasivele + capitalurile proprii se calculează după cum urmează:
- Ecuația contabilă = 163.659 USD (datorii totale) + 198.938 USD (capital propriu) este egal cu 362.597 USD (care este egal cu activele totale ale perioadei)
întrebări frecvente
Care este ecuația contabilă?
Ecuația contabilă este propunerea conform căreia activele unei companii trebuie să fie egale cu suma pasivelor și a capitalului propriu. Expresiat diferit, înseamnă că capitalul propriu al unei companii este egal cu activele sale minus datoriile sale. Acest concept face parte din fundamentul teoretic din spatele evidenței contabile cu dublă intrare și stă la baza modului în care investitorii și contabilii interpretează și analizează situațiile financiare.
De ce este importantă ecuația contabilă?
Ecuația contabilă este importantă, deoarece surprinde relația dintre cele trei componente ale unui bilanț: active, pasive și capitaluri proprii. Toate celelalte fiind egale, capitalul propriu al unei companii va crește atunci când activele sale vor crește și invers. La fel, adăugarea de pasive va reduce capitalul propriu, în timp ce reducerea pasivelor – cum ar fi prin achitarea datoriilor – va crește capitalul propriu. Aceste concepte de bază sunt surprinse de ecuația contabilă și sunt esențiale pentru metodele contabile moderne.
Care este un exemplu de ecuație contabilă?
Pentru a ilustra, să presupunem că avem o companie cu active de 1 milion de dolari și datorii de 500.000 de dolari. Conform ecuației contabile, Active = Datorii + Capitaluri proprii. Conectând aceste cifre, putem desluși rapid că capitalul propriu al companiei ar fi de 500.000 de dolari. Aceste valori vor apărea în bilanțul companiei și ar putea fi utilizate de investitori, analiști sau manageri de companie pentru a evalua calitatea afacerii și a prognoza perspectivele sale viitoare.