Strategie de investiții agresivă

Ce este o strategie de investiții agresivă?

O strategie de investiții agresivă se referă de obicei la un stil de gestionare a portofoliului care încearcă să maximizeze rentabilitatea asumând un grad relativ ridicat de risc. Strategiile pentru obținerea unor randamente mai mari decât media subliniază de obicei aprecierea capitalului ca obiectiv principal de investiții, mai degrabă decât venitul sau siguranța principalului. O astfel de strategie ar avea, prin urmare, o alocare de active cu o pondere substanțială în acțiuni și, eventual, o alocare mică sau deloc pentru obligațiuni sau numerar.

Strategiile de investiții agresive sunt de obicei considerate a fi potrivite pentru adulții tineri cu dimensiuni mai mici de portofoliu. Deoarece un orizont lung de investiții le permite să scape de fluctuațiile pieței, iar pierderile la începutul carierei au un impact mai mic decât mai târziu, consilierii de investiții nu consideră această strategie potrivită pentru nimeni altcineva decât pentru adulții tineri, cu excepția cazului în care o astfel de strategie este aplicată doar unei părți mici a economiilor cuiva-ouă. Cu toate acestea, indiferent de vârsta investitorului, o toleranță ridicată la risc este o condiție prealabilă absolută pentru o strategie de investiții agresivă.

Cheie de luat

• Investițiile agresive acceptă un risc mai mare în căutarea unui randament mai mare.
• Gestionarea agresivă a portofoliului își poate atinge obiectivele printr-una sau mai multe dintre multele strategii, inclusiv selectarea activelor și alocarea activelor.
• Tendințele investitorilor după 2012 au arătat o preferință față de strategiile agresive și gestionarea activă și spre investiții pe indici pasivi.

Înțelegerea strategiei de investiții agresive

Agresivitatea unei strategii de investiții depinde de ponderea relativă a claselor de active cu recompensă ridicată, cu risc ridicat, cum ar fi acțiuni și mărfuri, în cadrul portofoliului.

De exemplu, portofoliul A care are o alocare a activelor de 75% acțiuni, 15% venit fix și 10% mărfuri ar fi considerat destul de agresiv, deoarece 85% din portofoliu este ponderat la acțiuni și mărfuri. Cu toate acestea, ar fi în continuare mai puțin agresiv decât portofoliul B, care are o alocare a activelor de 85% acțiuni și 15% mărfuri.

Chiar și în cadrul componentei de capitaluri proprii a unui portofoliu agresiv, compoziția acțiunilor poate avea o influență semnificativă asupra profilului său de risc. De exemplu, dacă componenta de capital propriu constă doar din acțiuni de tip blue-chip, ar fi considerată mai puțin riscantă decât dacă portofoliul ar deține doar acțiuni cu capitalizare mică. Dacă acest lucru este cazul în exemplul anterior, Portofoliul B ar putea fi considerat mai puțin agresiv decât Portofoliul A, chiar dacă are 100% din ponderea sa în active agresive.

Un alt aspect al unei strategii de investiții agresive are legătură cu alocarea. O strategie care pur și simplu împărțea toți banii disponibili în mod egal în 20 de acțiuni diferite ar putea fi o strategie foarte agresivă, dar împărțirea tuturor banilor în mod egal în doar 5 acțiuni diferite ar fi totuși mai agresiv.

Strategiile de investiții agresive pot include, de asemenea, o strategie de rotație ridicată, care urmărește urmărirea acțiunilor care prezintă performanțe relative ridicate într-o perioadă scurtă de timp. Cifra de afaceri ridicată poate crea randamente mai mari, dar ar putea conduce și la costuri mai mari de tranzacție, crescând astfel riscul unei performanțe slabe.

Strategie de investiții agresivă și management activ

O strategie agresivă are nevoie de un management mai activ decât o strategie conservatoare de „cumpărare și deținere”, deoarece este probabil să fie mult mai volatilă și ar putea necesita ajustări frecvente, în funcție de condițiile pieței. De asemenea, ar fi necesară o mai mare  reechilibrare pentru a readuce alocările de portofoliu la nivelurile țintă. Volatilitatea activelor ar putea determina alocările să devieze semnificativ de la ponderile lor inițiale. Această muncă suplimentară determină, de asemenea, taxe mai mari, deoarece managerul de portofoliu poate necesita mai mult personal pentru a gestiona toate aceste poziții.

În ultimii ani s-au înregistrat reculuri semnificative împotriva strategiilor de investiții active. Mulți investitori și-au scos activele din fondurile speculative, de exemplu, din cauza performanței insuficiente a acestor manageri. În schimb, unii au ales să-și plaseze banii la  manageri pasivi. Acești manageri aderă la stilurile de investiții care deseori folosesc gestionarea fondurilor indexate pentru rotația strategică. În aceste cazuri, portofoliile reflectă adesea un indice de piață, cum ar fi S&P 500.