Combaterea spălării banilor (AML)
Ce este combaterea spălării banilor (AML)?
Combaterea spălării banilor (AML) se referă la legile, reglementările și procedurile menite să împiedice infractorii să mascheze fondurile obținute ilegal ca venituri legitime.
Chei de luat masa
- Combaterea spălării banilor (AML) încearcă să descurajeze infractorii, îngreunându-le ascunderea banilor nepreluați.
- Infractorii folosesc spălarea banilor pentru a-și ascunde infracțiunile și banii proveniți din acestea.
- Reglementările AML impun instituțiilor financiare să monitorizeze tranzacțiile clienților și să raporteze activitățile financiare suspecte.
Înțelegerea împotriva spălării banilor (LMA)
Inițiativele de combatere a spălării banilor au crescut la nivel mondial în 1989, când un grup de țări și organizații din întreaga lume au format Grupul de acțiune financiară (GAFI). Misiunea sa este de a elabora standarde internaționale pentru a preveni spălarea banilor și a promova punerea lor în aplicare.În octombrie 2001, în urma atacurilor teroriste din 11 septembrie, GAFI și-a extins mandatul pentru a include combaterea finanțării terorismului.
O altă organizație importantă în lupta împotriva spălării banilor este Fondul Monetar Internațional (FMI). La fel ca GAFI, FMI și-a presat cele 189 de țări membre pentru a respecta standardele internaționale pentru a contracara finanțarea terorismului.
Legile și reglementările AML vizează activitățile infracționale, inclusiv manipularea pieței, comerțul cu bunuri ilegale, corupția fondurilor publice și evaziunea fiscală, precum și metodele folosite pentru a ascunde aceste infracțiuni și banii obținuți din acestea.
Infractorii adesea „spală” banii pe care îi obțin prin acte ilegale, cum ar fi traficul de droguri, astfel încât fondurile să nu poată fi identificate cu ușurință. O tehnică obișnuită este de a rula banii printr-o afacere legitimă bazată pe numerar, deținută de organizația criminală sau de confederații acesteia. Afacerea presupus legitimă depune banii, pe care criminalii îi pot retrage apoi.
Spălătorii de bani pot, de asemenea, să strecoare numerar în țări străine pentru a depune, să depună numerar în trepte mai mici pentru a nu trezi suspiciuni sau să folosească numerar ilicit pentru a cumpăra alte instrumente de numerar. Spălătorii vor investi uneori banii, folosind brokeri necinstiți dispuși să ignore regulile în schimbul unor comisioane mari.
O regulă în vigoare este perioada de deținere a AML, care impune ca depozitele să rămână într-un cont cel puțin cinci zile de tranzacționare. Această perioadă de păstrare este destinată să ajute la combaterea spălării banilor și la gestionarea riscurilor.
Deși legile împotriva spălării banilor acoperă o gamă limitată de tranzacții și comportamente infracționale, implicațiile lor sunt de anvergură. De exemplu, reglementările AML impun băncilor și altor instituții financiare care emit credite sau acceptă depozite ale clienților să respecte reguli care să asigure că nu ajută la spălarea banilor.
Ofițerii de conformitate AML sunt deseori numiți să supravegheze politicile de combatere a spălării banilor și să se asigure că băncile și alte instituții financiare sunt conforme.
Activitate suspicioasa
Depinde de instituțiile financiare să monitorizeze depozitele clienților și alte tranzacții pentru a se asigura că nu fac parte dintr-un sistem de spălare a banilor. Instituțiile trebuie să verifice originea unor sume mari, să monitorizeze activitățile suspecte și să raporteze tranzacțiile în numerar care depășesc 10.000 USD.2 Pe lângă respectarea legilor AML, instituțiile financiare trebuie să se asigure că clienții sunt conștienți de acestea.
Investigațiile privind spălarea banilor efectuate de oamenii legii implică deseori examinarea evidențelor financiare pentru incoerențe sau activități suspecte. În mediul de reglementare de astăzi, se păstrează evidențe extinse la aproape fiecare tranzacție financiară semnificativă. Deci, atunci când poliția încearcă să urmărească o crimă către autorii săi, puține metode sunt mai eficiente decât examinarea înregistrărilor tranzacțiilor financiare conexe.
În caz de jaf, delapidare sau furt, forțele de ordine sunt deseori capabile să restituie victimelor infracțiunii fondurile sau bunurile descoperite în timpul unei investigații de spălare a banilor. De exemplu, dacă o agenție descoperă bani pe care un infractor spălat pentru a acoperi delapidarea, agenția îi poate urmări de obicei la cei de la care au fost delapidate fondurile.
AML vs. KYC
Deși este strâns legat, există o diferență între AML și cunoașteți regulile clientului dvs. (KYC). În domeniul bancar, regulile KYC sunt măsurile pe care instituțiile trebuie să le ia pentru a verifica identitatea clienților lor. AML funcționează la un nivel mai larg: acestea sunt măsurile pe care instituțiile le iau pentru a preveni și combate spălarea banilor, finanțarea terorismului și alte infracțiuni financiare. Băncile utilizează conformitatea AML și KYC pentru a menține instituțiile financiare sigure.
întrebări frecvente
Care sunt unele modalități prin care banii sunt „spălați”?
Infractorii adesea „spală” banii pe care îi obțin prin acte ilegale, cum ar fi traficul de droguri, astfel încât fondurile să nu poată fi identificate cu ușurință. O tehnică obișnuită este de a rula banii printr-o afacere legitimă bazată pe numerar, deținută de organizația criminală sau de confederații acesteia. Afacerea presupus legitimă depune banii, pe care criminalii îi pot retrage apoi. Spălătorii de bani pot, de asemenea, să strecoare numerar în țări străine pentru a depune, să depună numerar în trepte mai mici pentru a nu trezi suspiciuni sau să folosească numerar ilicit pentru a cumpăra alte instrumente de numerar. Uneori vor investi banii, folosind brokeri necinstiți dispuși să ignore regulile în schimbul unor comisioane mari.
Se poate opri spălarea banilor?
Spălarea banilor nu poate fi oprită complet, dar poate fi redusă printr-o vigilență constantă. Instituțiile financiare pot monitoriza depozitele clienților și alte tranzacții pentru a se asigura că nu fac parte dintr-un sistem de spălare a banilor. Instituțiile trebuie să verifice originea unor sume mari, să monitorizeze activitățile suspecte și să raporteze tranzacțiile în numerar care depășesc 10.000 USD. Pe lângă respectarea legilor AML, instituțiile financiare trebuie să se asigure că clienții sunt conștienți de acestea. O regulă în vigoare este perioada de deținere a AML, care impune ca depozitele să rămână într-un cont cel puțin cinci zile de tranzacționare. Această perioadă de păstrare este destinată să ajute la combaterea spălării banilor și la gestionarea riscurilor.
Care este diferența dintre AML și KYC?
Deși este strâns legat, există o diferență între regulile „anti spălare de bani” (AML) și „cunoașteți clientul dvs.” (KYC). În domeniul bancar, regulile KYC sunt măsurile pe care instituțiile trebuie să le ia pentru a verifica identitatea clienților lor. AML funcționează la un nivel mai larg. Acestea sunt măsurile pe care instituțiile le iau pentru a preveni și combate spălarea banilor, finanțarea terorismului și alte infracțiuni financiare. Băncile utilizează conformitatea AML și KYC pentru a menține instituțiile financiare sigure.