Care sunt criticile indicelui dezvoltării umane (IDU)?
Indicele dezvoltării umane (IDU) atribuie valori numerice diferite țări ca o măsură a prosperității umane. Aceste valori sunt derivate prin măsurarea nivelurilor de educație, a nivelului de trai și a speranței de viață. Se spune că țările cu scoruri mai mari la index sunt mai bine dezvoltate decât cele cu scoruri mai mici.
Sistemul este conceput pentru a fi utilizat pentru a ajuta la determinarea strategiilor de îmbunătățire a condițiilor de viață pentru oamenii din întreaga lume. Poate fi folosit pentru a evalua de ce țările cu un produs intern brut similar (PIB) au valori diferite ale IDU și, prin urmare, pot afecta politica fiscală și publică a unei națiuni. Cu toate acestea, unii critici susțin că aceste măsuri sunt defectuoase și nu creează o imagine exactă a prosperității.
Criticii susțin că IDU atribuie ponderi anumitor factori care sunt echilibru egal, atunci când aceste măsurători nu pot fi întotdeauna la fel de valoroase.
Cum se evaluează indicele dezvoltării umane (IDU)
IDU a fost implementat în 1990 și valorile pe care le evaluează sunt determinate după cum urmează:
- Factorul de sănătate este evaluat de speranța de viață la naștere.
- Factorul nivelului de trai este evaluat cu VNB (venitul național brut) pe cap de locuitor.
- Factorul de educație este evaluat atât de rata de alfabetizare, cât și de indicele brut de înscriere (GEI).
GEI face parte din populația care este înscrisă la școala primară, secundară și terțiară.
Critica indicelui dezvoltării umane (IDU)
Criticii susțin că IDU atribuie ponderi anumitor factori care sunt echilibru egal, atunci când aceste măsurători nu pot fi întotdeauna la fel de valoroase. De exemplu, țările ar putea realiza același IDU prin diferite combinații de speranță de viață și VNB pe cap de locuitor. Acest lucru ar implica faptul că speranța de viață a unei persoane are o valoare economică.
Un an suplimentar de viață s-ar adăuga la VNB și ar fi astfel diferit în țările cu VNB diferit per capita.
De asemenea, corelează factorii care sunt mai frecvenți în economiile dezvoltate. De exemplu, un nivel mai ridicat de educație ar tinde să conducă la un VNB mai mare pe cap de locuitor. Criticii susțin beneficiul sau lipsa acestora de a include două valori foarte corelate atunci când poate una ar fi un indicator mai bun al bunăstării unei țări.
De asemenea, IDU nu ține cont de factori precum inegalitatea, sărăcia și disparitatea de gen. O țară cu o valoare ridicată a VNB pe cap de locuitor ar indica o țară dezvoltată, dar dacă acest VNB este atins prin marginalizarea anumitor sexe sau clase etnice? Și dacă acest VNB este realizat de un procent mic din populația bogată și, prin urmare, ignoră săracii?
Mai mult, valorile factorilor care alcătuiesc IDU sunt mărginite între 0 și 1. Acest lucru înseamnă că anumite țări care au deja VNB mari, de exemplu, au puțin spațiu de îmbunătățit în ceea ce privește scorul VNB, chiar dacă VNB-ul lor continuă să crească și îmbunătăți. Același parametru afectează logica scorului speranței de viață.
Linia de fund
Deși IDU este conceput pentru a lua în considerare alți factori în afară de bogăție, permițând o examinare cu mai multe fațete a prosperității globale și a țărilor emergente de pe piață, punctele slabe ale acestei măsurători îi determină pe unii critici să-i conteste caracterul practic pentru utilizarea în stabilirea politicii externe. Nici alți factori care influențează prosperitatea nu sunt surprinși suficient de această măsurare.