Etica managerului de active: proces de investiții și acțiuni

Piețele financiare globale dețin un apel atât pentru profesioniști, cât și pentru persoane fizice; ambii sunt flămânzi să se potrivească cu inteligența pieței, încercând să o învingă. Cu toate acestea, investitorii se găsesc deseori înfrânți de piață, deoarece aceasta nu a cooperat și nu s-a comportat așa cum era de așteptat. Datorită predicției dificile a pieței, managerii de active profesioniști tind să dezvolte un proces de investiții – o procedură pe care o urmează pentru a gestiona activele clienților, astfel încât clienții să știe la ce să se aștepte de la manager și investiția lor. 

Procesele de investiții nu sunt inventate din capriciu și nici instantanee. Acestea sunt adesea perfecționate de-a lungul multor ani de încercări și erori, de examinare și participare pe piețe, în perioade de victorii frecvente și pierderi insurmontabile. Și aceste procese tind să fie testate în diferite momente ale ciclului economic și să fie repetate. Credința este că procesul va oferi echipei (managerului și clientului) cele mai mari șanse de a „câștiga” piața pentru a-și atinge obiectivele. (Pentru mai multe informații, consultați: Înțelegerea rolului dvs. în procesul de investiții.)

Proces și acțiuni de investiții

Managerii, în dezvoltarea procesului lor de investiții, trebuie să stabilească câteva „reguli generale” care îl fac semnificativ. Mulți aderă la liniile directoare furnizate deInstitutul CFA. Deși Institutul CFA nu este un organ de conducere legal, este o organizație profesională de comerț care are o mare influență asupra comunității de investiții profesionale. CFA Institute oferă un activ Cod Managerul de conduită profesională care stabilește șase orientări referitoare la acțiunile deproces deinvestiții și demanager:

 1. Managerii trebuie să aibă grijă rezonabilă și o judecată prudentă atunci când gestionează activele clienților. Cu alte cuvinte, managerii de investiții trebuie să efectueze cercetări și analize și să ia decizii care să aibă sens pentru client pe baza modului în care managerul a fost de acord să gestioneze portofoliul clientului.

2. Managerii nu trebuie să se angajeze în practici menite să distorsioneze prețurile sau să umfle artificial volumul tranzacțiilor cu intenția de a induce în eroare participanții de pe piață. Aceasta înseamnă că managerii nu pot răspândi zvonuri false sau informații înșelătoare despre o securitate. Nici managerii nu pot cumpăra o poziție mare într-un titlu doar pentru a manipula prețul sau pentru a tranzacționa stocuri nelichide la sfârșitul unui trimestru pentru a crește prețul titlului, astfel încât atunci când raportează deținerile lor clienților, prețul pare mai mare. Deși multe dintre aceste acțiuni pot fi dificil de dovedit, în special cu volumul de tranzacționare și volatilitatea crescute atribuite tranzacționării cu frecvență înaltă, din punct de vedere etic, procesul gestionarului de active ar trebui să excludă aceste tipuri de activități.

3. Managerii trebuie să trateze corect și obiectiv cu toți clienții atunci când furnizează informații de investiții, fac recomandări de investiții sau iau măsuri de investiții. Clienții trebuie să se simtă siguri că sunt tratați în mod egal, că niciunui alt client nu i se acordă un tratament preferențial care poate avea un impact negativ asupra portofoliului său. Cu toate acestea, există anumite cazuri în care un manager poate oferi mai multe servicii sau produse premium unui grup select de clienți (pe baza nivelului activelor gestionate, de exemplu), dar acel manager trebuie să dezvăluie aceste aranjamente și să le pună la dispoziția tuturor clienți potriviți.

4. Managerii trebuie să aibă o bază rezonabilă și adecvată pentru deciziile de investiții. Această prevedere, în special, intră în centrul procesului de investiții. Managerii nu pot selecta aleatoriu investiții pentru portofoliul unui client fără o „bază rezonabilă și adecvată”. Procesul de investiții trebuie să fie conceput astfel încât managerul să poată analiza în mod rezonabil oportunitatea investiției, fie că folosește analize fundamentale sau tehnice, pentru a formula o decizie de investiție care este bine informată, a fost cercetată temeinic și ia în considerare ipotezele și riscurile legate de actualitatea informații, tipul instrumentului și obiectivitatea și independența oricărei cercetări terțe (de exemplu, cercetarea Wall Street).

5. Managerii trebuie să întreprindă acțiuni de investiții care să fie în concordanță cu obiectivele și constrângerile declarate ale acelui portofoliu și să furnizeze informații și informații adecvate, astfel încât investitorii să poată lua în considerare dacă orice modificare propusă în stilul sau strategia de investiții își îndeplinește nevoile de investiții. Procesul de investiții al ieslei trebuie respectat, iar clienții trebuie să aibă încredere că managerii vor rămâne fideli obiectivelor lor. Cu toate acestea, managerilor li se poate acorda un anumit nivel de flexibilitate pentru a profita de diferite situații de piață, dar trebuie să comunice aceste decizii clienților. Comunicarea trebuie să aibă loc în mod regulat, mai ales atunci când managerii se abat de la strategia propusă. Este esențial să mențineți clienții bine informați și capabili să stabilească dacă strategia modificată le îndeplinește așteptările.

 6. Managerii trebuie să evalueze și să înțeleagă obiectivele de investiții ale clientului. Managerii, pentru a întreprinde acțiuni adecvate în numele clienților, trebuie să înțeleagă obiectivele clientului. Acest lucru se face de obicei într-o Declarație de politică de investiții (IPS), care ia în considerare cât de mult sunt dispuși sau în măsură să suporte clienții, obiectivele de rentabilitate așteptate, durata până la activele necesare, nevoile de bani pe termen scurt și lung, pasivele ( de exemplu, împrumuturi auto, credite ipotecare etc.), impacturi fiscale și orice circumstanțe juridice, de reglementare sau de altă natură. IPS, care este revizuit anual sau când apare o schimbare de circumstanță (cum ar fi un deces sau o pensionare), va ajuta managerul să aleagă investițiile care sunt adecvate pentru client, determinând totodată modul în care va fi măsurată performanța managerului. (Pentru mai multe informații, consultați: Un exemplu de declarație de politică de investiții.)

Linia de fund

Este posibil ca aceste linii directoare să nu fie mandatate legal, dar tind să respecte spiritul legii legate de Legea societății de investiții din 1940 și de cerințele legale și de reglementare ulterioare.  Mai important, aceste linii directoare ajută la stabilirea așteptărilor atât pentru client, cât și pentru manager, pentru a stabili o înțelegere clară a obiectivelor și pentru a stabili un plan cu privire la modul de realizare a acestora într-un mod corect, etic și prudent.