Tehnica Bornhuetter-Ferguson
Ce este tehnica Bornhuetter-Ferguson?
Tehnica Bornhuetter-Ferguson este o metodă pentru calcularea unei estimări a pierderilor unei companii de asigurări. Tehnica Bornhuetter-Ferguson, denumită și metoda Bornhuetter-Ferguson, estimează pierderile înregistrate, dar nu au fost încă raportate (IBNR) pentru un an de asigurare. Această tehnică a fost creată de doi actuari, Bornhuetter și Ferguson, și a fost prezentată pentru prima dată în 1975.
Chei de luat masa
- Tehnica Bornhuetter-Ferguson este o metodă de estimare a pierderilor suportate dar care nu au fost încă raportate (IBNR) pentru asigurători.
- Aceasta este una dintre cele mai populare metode pentru calcularea rezervelor de pierderi, în al doilea rând doar după metoda scării în lanț.
- Tehnica Bornhuetter-Ferguson combină caracteristicile scării în lanț și a metodelor raportului de pierderi preconizate și atribuie ponderi pentru procentul pierderilor plătite și pierderilor suportate.
- Tehnica poate fi atunci când pierderile sunt cu frecvență scăzută, dar cu severitate ridicată.
Cum funcționează tehnica Bornhuetter-Ferguson
Bornhuetter-Ferguson este una dintre cele mai utilizate metode de evaluare a rezervei de pierdere, al doilea doar după metoda lanțului-scară. Acesta combină caracteristicile scării lanțului și metodele raportului de pierdere așteptat și atribuie ponderi pentru procentul pierderilor plătite și pierderilor suportate. Spre deosebire de metoda scării în lanț, care construiește un model bazat pe experiența din trecut, tehnica Bornhuetter-Ferguson construiește un model bazat pe expunerea asigurătorului la pierderi.
Există două metode echivalente algebric pentru calcularea pierderii, conform tehnicii Bornhuetter-Ferguson. În prima abordare, pierderile raportate (sau plătite) nedezvoltate sunt adăugate direct la pierderile așteptate (pe baza unui raport de pierderi a priori), înmulțit cu un procent estimat nedeclarat.
BF = L + ELR * Expunere * (1 – w)
În a doua metodă de calcul, pierderile raportate (sau plătite) sunt dezvoltate mai întâi până la final, utilizând o abordare în lanț și aplicând un factor de dezvoltare a pierderilor (LDF). Apoi, scara de lanț finală este înmulțită cu un procent estimat raportat. În cele din urmă, se adaugă pierderile așteptate înmulțite cu un procent estimat nedeclarat (ca în prima abordare).
BF = L * LDF * w + ELR * Expunere * (1 – w)
Procentul estimat raportat este reciproc al factorului de dezvoltare a pierderii. Reclamațiile IBNR sunt apoi calculate prin scăderea pierderilor raportate din estimarea finală a pierderilor Bornhuetter-Ferguson.
Tehnica Bornhuetter-Ferguson vs. Metoda Scării cu lanț
Metoda scării cu lanț examinează punctul dintr-o perioadă în care o cerere este raportată sau plătită. Asigurătorii folosesc acest lucru pentru a „bugeta” pentru pierderile viitoare, suma tuturor pierderilor viitoare fiind egală cu IBNR. Estimările revendicărilor din perioadele de timp trecute se concretizează, pe baza experienței de pierdere. Aceasta înseamnă că actuarul schimbă estimările anterioare cu creanțele reale.
Tehnica Bornhuetter-Ferguson estimează IBNR într-o perioadă de timp prin estimarea pierderii finale pentru anumite expuneri la risc și apoi estimând procentul acestei pierderi finale care nu a fost raportat la momentul respectiv. Bornhuetter-Ferguson calculează pierderea estimată ca suma pierderii raportate plus IBNR, iar IBNR calculată ca pierderea finală estimată înmulțită cu procentul de pierdere care nu este raportat. Estimările pierderilor utilizează estimări ale pierderilor priori.
Bornhuetter-Ferguson poate fi cel mai util în cazurile în care pierderile efective raportate nu oferă un indicator bun al IBNR. Acest lucru este probabil atunci când pierderile sunt cu frecvență scăzută, dar cu severitate ridicată, o combinație care face mai dificilă furnizarea unor estimări exacte. Este mai ușor pentru un asigurător să prezică ce se va întâmpla cu reclamații cu frecvență ridicată și severitate scăzută.