CAPM vs. Teoria prețurilor de arbitraj: Care este diferența?
CAPM vs. Teoria prețurilor arbitrajului: o prezentare generală
În anii 1960, Jack Treynor, William F. Sharpe, John Lintner și Jan Mossin au dezvoltat teoria prețurilor arbitrajului (APT) ca alternativă la CAPM. APT a introdus un cadru care explică rata teoretică preconizată a rentabilității unui activ sau portofoliu, în echilibru, ca o funcție liniară a riscului activului sau portofoliului, cu privire la un set de factori care captează riscul sistematic.
Modelul de stabilire a prețului activelor de capital
CAPM permite investitorilor să cuantifice rentabilitatea așteptată a unei investiții, având în vedere riscul investiției, rata de rentabilitate fără risc, rentabilitatea preconizată a pieței și beta-ul unui activ sau portofoliu. Rata rentabilității fără risc care este utilizată este de obicei rata fondurilor federale sau randamentul obligațiunilor de stat pe 10 ani.
Beta unui activ sau a unui portofoliu măsoară volatilitatea teoretică în raport cu piața generală. De exemplu, dacă un portofoliu are o versiune beta de 1,25 în raport cu indicele Standard & Poor’s 500 (S&P 500), teoretic este cu 25% mai volatil decât indicele S&P 500. Prin urmare, dacă indicele crește cu 10%, portofoliul crește cu 12,5%. Dacă indicele scade cu 10%, portofoliul scade cu 12,5%.
Formula CAPM
Formula utilizată în CAPM este: E (ri) = rf + βi * (E (rM) – rf), unde rf este rata rentabilității fără risc, βi este beta-ul activului sau portofoliului în raport cu un indice de referință, E (rM) este rentabilitatea așteptată a indicelui de referință pe o perioadă specificată, iar E (ri) este rata teoretică adecvată pe care un activ ar trebui să o returneze având în vedere intrările.
1:27
Teoria prețurilor arbitrajului
APT servește ca alternativă la CAPM și folosește mai puține ipoteze și poate fi mai greu de implementat decât CAPM. Ross a dezvoltat APT pe baza faptului că prețurile titlurilor sunt determinate de mai mulți factori, care ar putea fi grupați în factori macroeconomici sau factori specifici companiei. Spre deosebire de CAPM, APT nu indică identitatea sau chiar numărul factorilor de risc. În schimb, pentru orice model multifactor presupus a genera randamente, care urmează un proces de generare a randamentului, teoria oferă expresia asociată pentru randamentul așteptat al activului. În timp ce formula CAPM necesită introducerea randamentului de piață așteptat, formula APT utilizează rata de rentabilitate așteptată a unui activ și prima de risc a mai multor factori macroeconomici.
Formula teoriei prețurilor arbitrajului
În modelul APT, randamentele unui activ sau ale unui portofoliu urmează o structură de intensitate a factorului dacă randamentele ar putea fi exprimate folosind această formulă: ri = ai + βi1 * F1 + βi2 * F2 +… + βkn * Fn + εi, unde ai este o constantă pentru activ; F este un factor sistematic, cum ar fi un factor macroeconomic sau specific companiei; β este sensibilitatea activului sau a portofoliului în raport cu factorul specificat; și εi este șocul aleatoriu idiosincratic al activului cu o medie așteptată de zero, cunoscut și sub denumirea de termen de eroare.
APT Formula este E (ri) = rf + βi1 * RP1 + βi2 * RP2 +… + βkn * RPn, unde RF este rata fără risc de rentabilitate, β este sensibilitatea activului sau portofoliului în raport factorul specificat și RP este prima de risc a factorului specificat.
Diferențe cheie
La prima vedere, formulele CAPM și APT arată identic, dar CAPM are un singur factor și un beta. În schimb, formula APT are mai mulți factori care includ factori non-companie, ceea ce necesită beta-ul activului în raport cu fiecare factor separat. Cu toate acestea, APT nu oferă informații despre care ar putea fi acești factori, astfel încât utilizatorii modelului APT trebuie să determine analitic factorii relevanți care ar putea afecta rentabilitatea activului. Pe de altă parte, factorul utilizat în CAPM este diferența dintre rata de rentabilitate așteptată pe piață și rata de rentabilitate fără risc.
Deoarece CAPM este un model cu un singur factor și mai simplu de utilizat, investitorii ar putea dori să-l folosească pentru a determina rata teoretică adecvată a rentabilității, mai degrabă decât să utilizeze APT, care impune utilizatorilor să cuantifice mai mulți factori.
Chei de luat masa
- CAPM permite investitorilor să cuantifice rentabilitatea așteptată a investiției, având în vedere riscul, rata de rentabilitate fără risc, rentabilitatea preconizată a pieței și beta-ul unui activ sau portofoliu.
- Teoria prețurilor arbitrajului este o alternativă la CAPM care folosește mai puține ipoteze și poate fi mai greu de implementat decât CAPM.
- Deși ambele sunt utile, mulți investitori preferă să utilizeze CAPM, un model cu un singur factor, în comparație cu APT mai complicat, care impune utilizatorilor să cuantifice mai mulți factori.