Raportul datoriei-limită
Care este raportul datorie-limită?
Raportul datorie-limită este o valoare utilizată pentru a evalua bonitatea unui împrumutat. Se calculează împărțind datoriile totale restante ale împrumutatului la limitele de credit combinate ale împrumuturilor lor. De exemplu, un împrumutat cu 5.000 USD de datorii și o limită de credit de 10.000 USD ar avea un raport de la datorie la limită de 50%.
Chei de luat masa
- Raportul datorie-limită măsoară nivelul îndatorării unui împrumutat.
- Este utilizat de creditori pentru a evalua bonitatea solicitanților de credit și este o componentă importantă în calculul scorurilor de credit FICO.
- Împrumutații care doresc să-și îmbunătățească ratele datoriei-limită pot utiliza strategii cum ar fi achitarea agresivă a datoriilor restante, depunerea unor limite sporite de credit sau utilizarea strategiilor de consolidare a datoriilor.
Cum funcționează raportul datorie-limită
Raportul datorie-limită are multe alte denumiri, inclusiv raportul sold-limită, raportul de utilizare a creditului și raportul datorie-credit. În toate cazurile, scopul său este același: estimarea cât de aproape este împrumutatul de a „maximiza” capacitatea lor de creditare. În cea mai mare parte, un raport datorie-limită de 30% sau mai puțin este considerat acceptabil de majoritatea creditorilor, în timp ce ratele care cresc peste acest nivel vor începe să provoace îngrijorări.
Pentru consumatori, menținerea unui raport sănătos dintre datorie și limită este importantă, deoarece este unul dintre principalii factori utilizați pentru calcularea scorurilor de credit FICO. Aceste scoruri sunt la rândul lor utilizate pentru a informa deciziile de creditare, cum ar fi dacă aprobă sau nu cererea de ipotecă a unui anumit client. Pentru a-și maximiza șansele de a fi aprobați, împrumutații potențiali ar trebui să ia măsuri pentru a-și menține ratele datoriei-limită la niveluri acceptabile. Exemple de astfel de strategii includ plata soldurilor restante în mod regulat sau obținerea unei limite de credit mai mari pentru împrumuturile lor.
Raportul datorie-limită este al doilea cel mai ponderat factor utilizat pentru determinarea scorurilor de credit FICO, reprezentând 30% din scorul global. Alte componente includ istoricul plăților, tipul de datorii datorate de client, cât de recent au fost înregistrate noi datorii și cât timp au fost datorele existente.
Exemplu din lumea reală a raportului datorie-limită
Emma are în vedere să solicite o ipotecă. Pentru a-și pregăti cererea, ea își revizuiește scorul de credit existent și este surprinsă să constate că este mai mică decât se aștepta. Când citește prin raportul său de credit, Emma descoperă că scorul său a fost afectat negativ de raportul dintre datoria și limita, care măsoară mărimea datoriilor totale în comparație cu limitele sale de credit combinate.
La 50%, raportul datoriei-limită al Emmei depășește pragul de 30%, considerat în general acceptabil de majoritatea creditorilor. Pentru a-și îmbunătăți scorul de credit, ea decide să ia măsuri active pentru a-și reduce raportul datorie-limită. Mai exact, ea începe prin refacerea bugetului, astfel încât să poată achita o parte mai mare din datoriile sale restante în fiecare lună. Apoi, ea solicită creșterea limitei de credit la creditele existente, astfel încât datoriile sale restante să se micșoreze față de limitele sale crescute de credit.
O altă opțiune pe care Emma ar putea să o urmeze ar fi asigurarea unui nou împrumut cu o limită de credit mai mare decât împrumuturile existente. Ea și-ar putea plăti imediat datoriile existente folosind veniturile din noul împrumut. În cele din urmă, ar rămâne cu aceeași sumă de datorii ca înainte, dar cu o limită de credit mai mare. Prin urmare, această strategie, cunoscută sub numele de consolidare a datoriei, i-ar reduce raportul datorie-limită.