Dispersie
Ce este dispersia?
Dispersia este un termen statistic care descrie dimensiunea distribuției valorilor așteptate pentru o anumită variabilă și poate fi măsurată prin mai multe statistici diferite, cum ar fi intervalul, varianța și abaterea standard. În finanțe și investiții, dispersia se referă de obicei la gama posibilelor randamente ale unei investiții. Poate fi, de asemenea, utilizat pentru a măsura riscul inerent unui anumit portofoliu de valori mobiliare sau de investiții.
Chei de luat masa
- Dispersia se referă la gama rezultatelor potențiale ale investițiilor pe baza volatilității istorice sau a rentabilităților.
- Dispersia poate fi măsurată utilizând alfa și beta, care măsoară randamentele ajustate la risc și randamentele raportate la un indice de referință, respectiv.
- În general, cu cât dispersia este mai mare, cu atât este mai riscantă o investiție și invers.
Înțelegerea dispersiei
Dispersia este adesea interpretată ca o măsură a gradului de incertitudine și, prin urmare, a riscului, asociat cu un anumit portofoliu de valori mobiliare sau de investiții.
Investitorii au mii de titluri potențiale în care să investească și mulți factori de luat în considerare în alegerea unde să investească. Un factor important pe lista lor de considerații este profilul de risc al investiției. Dispersia este una dintre multele măsuri statistice care oferă perspectivă.
Majoritatea fondurilor își vor aborda profilul de risc în fișele lor informative sau în prospecte, care pot fi găsite cu ușurință pe internet. Între timp, informații despre acțiuni individuale pot fi găsite la Morningstar și la companii similare de rating.
Dispersia rentabilității unui activ arată volatilitatea și riscul asociat cu deținerea acelui activ. Cu cât randamentul unui activ este mai variabil, cu atât este mai riscant sau mai volatil.
De exemplu, un activ al cărui randament istoric într-un anumit an variază de la + 10% la -10% poate fi considerat mai volatil decât un activ al cărui randament istoric variază de la + 3% la -3%, deoarece randamentele sale sunt mai răspândite.
Măsurarea dispersiei
Beta
Statistica principală de măsurare a riscului, beta, măsoară dispersia randamentului unui titlu în raport cu un anumit indice de referință sau de piață, cel mai frecvent indicele SUA S&P 500. O măsură beta de 1.0 indică mișcarea investiției la unison cu valoarea de referință.
O versiune beta mai mare de 1,0 indică faptul că securitatea este susceptibilă să experimenteze mișcări mai mari decât piața în ansamblu – o acțiune cu o versiune beta de 1,3 ar putea să aibă mișcări de 1,3 ori mai mari decât piața, adică dacă piața crește cu 10%, stocul beta de 1,3 urcă cu 13%. Partea inversă este că, dacă piața scade, securitatea respectivă va scădea probabil mai mult decât piața, deși nu există garanții cu privire la amploarea mișcărilor.
O versiune beta mai mică de 1.0 înseamnă o rentabilitate mai puțin dispersată în raport cu piața globală. De exemplu, un titlu cu o versiune beta de 0,87 va urmări probabil piața generală – dacă piața crește cu 10%, atunci se așteaptă ca investiția cu versiunea beta inferioară să crească doar cu 8,7%.
Alfa
Alpha este o statistică care măsoară randamentele ajustate la risc ale unui portofoliu – adică cât de mult, mai mult sau mai puțin, a revenit investiția în raport cu indicele sau beta.
O rentabilitate mai mare decât beta indică un alfa pozitiv, de obicei atribuit succesului managerului de portofoliu sau al modelului. Un alfa negativ, pe de altă parte, indică lipsa de succes a managerului de portofoliu în a bate beta sau, mai larg, piața.