Corporație de vânzări externe (FSC) - KamilTaylan.blog
1 mai 2021 14:00

Corporație de vânzări externe (FSC)

Ce este o corporație de vânzări externe?

O societate de vânzări străine (FSC) este o prevedere defunctă în codul federal al impozitului pe venit din SUA, care a permis o reducere a impozitelor pe veniturile obținute din vânzările de bunuri exportate. Codul impunea utilizarea unei entități filiale într-o țară străină care exista în scopul vânzării mărfurilor exportate.

Înțelegerea corporației de vânzări externe (FSC)

O societate de vânzări străine (FSC) ar fi înființată de un exportator american pentru a beneficia de anumite scutiri de la impozite federale și impozite pe venit din SUA. Un FSC trebuia să îndeplinească o serie de cerințe, în principal ca filiala de peste mări a companiei americane să își mențină birourile și cărțile într-o țară care avea un acord de schimb de informații cu SUA;cel puțin un director al companiei a trebuit să locuiască în țara în care a fost înființată filiala;și a trebuit să obțină venituri din vânzarea exporturilor SUA în acea țară. De asemenea, a trebuit să depună ca FSC la Internal Revenue Service (IRS). FSC-urile ar putea fi înființate de producători, intermediari de export sau grupuri de exportatori.

Formarea unui FSC a oferit unui exportator o metodă de transferare a ceea ce altfel ar fi profitul de export impozabil către FSC, unde doar o parte din profitul FSC a fost impozitat (deoarece anumite venituri ale FSC ar fi scutite de impozite conform impozitului prevederile codului). Acest lucru ar reduce atunci în mod efectiv rata de impozitare globală a exportatorului, deoarece exportatorul era acționar al FSC. Scutirea de taxe ar putea ajunge la 15% până la 30% din veniturile brute din exporturi.

Istoria corporațiilor de vânzări străine

FSC, înființat în 1984, a fost unul dintr-o serie de măsuri menite să sprijine exportatorii americani. A urmat de la corporațiile internaționale de vânzări internaționale (DISCS) și a fost succedat de Legea de excludere a veniturilor extrateritoriale (ETI) în 2000. Toate acestea au fost contestate succesiv în – și considerate neconforme de – Acordul general privind tarifele și comerțul (GATT) ) și succesorul său, Organizația Mondială a Comerțului (OMC), care constituie subvenții la export interzise.

SUA susțineau că aceste măsuri au servit la egalizarea condițiilor de concurență cu țări precum cele din Europa care au făcut ajustări ale impozitelor la frontieră prin eliminarea taxei pe valoarea adăugată (TVA) din prețurile bunurilor înainte de a fi exportate, deoarece SUA nu au un impozit indirect măsurabil precum TVA. Acesta susținuse că reducerea efectului impozitelor pe veniturile întreprinderilor va avea același efect.