Indicator de progres autentic (GPI)

Ce este indicatorul de progres autentic (GPI)?

Un indicator de progres autentic (GPI) este un indicator folosit pentru a măsura creșterea economică a unei țări. Este adesea considerată o metrică alternativă la indicatorul economic al produsului intern brut (PIB) mai cunoscut. Indicatorul GPI ia în considerare tot ceea ce utilizează PIB, dar adaugă alte cifre care reprezintă costul efectelor negative legate de activitatea economică, precum costul infracțiunii, costul epuizării ozonului și costul epuizării resurselor, printre altele.

IPG reflectă rezultatele pozitive și negative ale creșterii economice pentru a examina dacă a beneficiat sau nu oamenii în general.

Chei de luat masa

• Indicatorul de progres autentic (IPG) este o măsură la nivel național a creșterii economice și a prosperității.
• GPI este o metrică alternativă la PIB, dar care explică externalitățile, cum ar fi poluarea.
• Ca atare, GPI este considerat a fi o măsură mai bună a creșterii din perspectiva economiei ecologice sau sociale.
• Susținătorii sugerează că GPI este o metodă mai bună, deoarece oferă o imagine completă a sănătății unei națiuni.
• Criticii sugerează că unele măsuri GPI sunt prea subiective, făcându-l un instrument mai puțin eficient pentru măsurarea creșterii economice.

Cum funcționează indicatorul de progres autentic

Indicatorul de progres autentic este o încercare de a măsura dacă impactul asupra mediului și costurile sociale ale producției și consumului economic dintr-o țară sunt factori negativi sau pozitivi în sănătatea și bunăstarea generală.

Metrica GPI a fost dezvoltată din teoriile economiei ecologice (care vede piața economică ca pe o parte dintr-un ecosistem). Susținătorii GPI o consideră o măsură mai bună a sustenabilității unei economii în comparație cu măsura PIB-ului. Din 1995, indicatorul GPI a crescut ca statură și este utilizat în Canada și Statele Unite. Cu toate acestea, ambele țări își raportează informațiile economice în PIB pentru a rămâne în concordanță cu practica mai răspândită.

Istoricul indicatorului de progres autentic

În anii 1930, administrația Roosevelt a căutat modalități de măsurare a producției economice a Statelor Unite după instituirea unor politici de abordare a unei economii care nu reușea folosind date îndoielnice. Departamentul de Comerț a apelat la economistul Biroului Național de Cercetări Economice, Simon Kuznets, pentru a stabili valori economice mai adecvate decât cele utilizate anterior. Ca răspuns, el a prezentat Congresului raportul său „Venituri naționale 1929-1935”, care a dat naștere conceptului de produs intern brut (PIB).

---

Înainte de anii 1930, nu exista nicio modalitate de a măsura venitul și producția națională.

Cu toate acestea, Kuznets a avertizat că PIB-ul nu va putea măsura bunăstarea unei națiuni. Deci, aproximativ 30 de ani mai târziu, în 1995, organizația americană Redefining Progress s-a bazat pe această noțiune, creând o cale pentru Clifford Cobb, Ted Halstead și Jonathan Rowe pentru a crea Indicatorul de progres autentic (GPI), care constă din 26 de indicatori. Această nouă valoare a fost concepută pentru a defini bunăstarea unei națiuni nu numai prin măsurile sale economice, ci și prin starea condițiilor sale sociale, de mediu și umane.

Deoarece GPI este puțin definit, practicienii și-au dezvoltat proprii parametri pentru a măsura bunăstarea economică. Inconsistențele au făcut dificilă compararea unei economii cu alta și, prin urmare, au făcut ca unele să fie extrem de utile.

Au fost organizate două reuniuni la nivel înalt GPI pentru a aborda aceste neconcordanțe și, ca rezultat, cercetătorii și practicienii au modificat GPI– GPI 2.0– pentru a eficientiza procesele contabile și a înlocui metodologiile vechi care nu furnizau o imagine exactă și completă a unei economii. Un pilot este în curs de desfășurare în anumite state americane și Canada pentru a testa eficacitatea GPI 2.0.

GPI vs. PIB

PIB-ul crește de două ori când se creează poluarea – o dată la crearea (ca efect secundar al unui proces valoros) și din nou când poluarea este curățată. În schimb, GPI consideră poluarea inițială ca o pierdere mai degrabă decât un câștig, în general egal cu suma pe care o va costa curățarea ulterioară plus costul oricărui impact negativ pe care poluarea îl va avea între timp. Cuantificarea costurilor și beneficiilor acestor externalități de mediu și sociale   este o sarcină dificilă.

Contabilizând costurile suportate de societate în ansamblu pentru repararea sau controlul poluării și sărăciei, GPI echilibrează cheltuielile PIB cu costurile externe. Susținătorii GPI susțin că poate măsura progresul economic într-o manieră mai fiabilă, deoarece face distincția între „schimbarea„ bazei valorice ”a unui produs, adăugând impactul său ecologic în ecuație”. 

Relația dintre PIB și GPI imită relația dintre profitul brut și profitul net al unei companii. Profitul net este profitul brut minus costurile suportate, în timp ce GPI este PIB (valoarea tuturor bunurilor și serviciilor produse) minus costurile de mediu și sociale. În consecință, GPI va fi zero dacă costurile financiare ale sărăciei și poluării sunt egale cu câștigurile financiare din producția de bunuri și servicii, toți ceilalți factori fiind constanți.

Avantajele și dezavantajele GPI

Indicatorul de progres autentic (GPI) măsoară economia într-un mod global, luând în considerare indicatorii economici pe care PIB-ul nu îi respectă. De exemplu, acesta explică externalitățile negative, cum ar fi poluarea și criminalitatea, precum și alte defecțiuni sociale care compromit economia și bunăstarea oamenilor pe care îi deservesc. Aceste evenimente creează costuri sociale mari din daunele rezultate.

Beneficiile pentru societate, cum ar fi voluntariatul, treburile casnice și învățământul superior sunt contribuții semnificative la societate, dar au fost în mare parte ignorate deoarece erau dificil de cuantificat. Și întrucât nu se ia în considerare în schimbul acestor tipuri de servicii, acestea nu sunt incluse în PIB. Cu toate acestea, pentru a ține cont de impactul lor asupra economiei, GPI prescrie valori fiecăruia.

Contabilitatea acestor activități și evenimente care de obicei nu au valori atribuite poate fi problematică. Includerea acestora necesită atribuirea de valori, iar aceste valori pot diferi în funcție de cine le atribuie. Acest nivel de subiectivitate poate face dificilă compararea GPI-urilor.

De asemenea, definiția largă a GPI permite interpretări și calcule diferite. Aceste neconcordanțe pot face dificilă obținerea unei contabilități exacte a factorilor și compararea GPI-urilor. De asemenea, îngreunează adoptarea GPI ca standard economic de măsurare.

Pro

• Include factori de mediu și sociali care nu sunt luați în considerare în PIB

• Atribuie valori contribuțiilor societății, cum ar fi voluntariatul

Contra

• Îngreunează compararea GPI-urilor din cauza subiectivității

• Permite interpretări și calcule diferite datorită definiției largi

Întrebări frecvente despre indicatorii de progres autentici

În ce se diferențiază IPG de PIB?

Indicatorii de progres autentici (IPG) factori în toate componentele produsului intern brut (PIB) și includ elemente de mediu și sociale care au impact asupra economiei, cum ar fi poluarea, voluntariatul, criminalitatea și schimbările climatice. Unii economiști sugerează că GPI este o valoare mai bună decât PIB, deoarece oferă o viziune holistică asupra bunăstării economiei unei națiuni.

Cum se calculează GPI?

Formula GPI este GPI = Cadj + G + W – D – S – E – N

Unde:

• C adj = consum personal cu ajustări ale distribuției veniturilor
• G = creșterea capitalului
• W = contribuții neconvenționale la bunăstare, cum ar fi voluntariatul
• D = cheltuieli private defensive
• S = activități care au un impact negativ asupra capitalului social
• E = costuri asociate cu deteriorarea mediului
• N = activități care au un impact negativ asupra capitalului natural

Care sunt indicatorii componentelor GPI?

IPG constă din 26 de indicatori, grupați în trei categorii (social, economic și de mediu). Fiecare măsoară o condiție diferită a economiei. În cadrul categoriei sociale, veți găsi infracțiuni, structuri familiale, cadre universitare și multe altele. În categoria mediului, veți găsi poluare, schimbări climatice și alți factori care afectează pozitiv sau negativ mediul.

Cine a creat indicatorul de progres autentic?

Luând în considerare declarația de respingere a lui Simon Kuznets, potrivit căreia PIB-ul nu putea spune în mod adecvat cum se descurcă în general o națiune, Clifford Cobb a dezvoltat Indicatorul de progres autentic (GPI) împreună cu Ted Halstead și Jonathan Rowe în 1995.

Linia de fund

Indicatorul de progres autentic (GPI) este un instrument economic utilizat pentru a măsura starea de sănătate a economiei unei națiuni. Incorporează factori de mediu și sociali, cum ar fi structura familiei, beneficii din învățământul superior, criminalitate și poluare, care nu sunt luate în considerare în PIB. GPI determină dacă acești alți factori negativ sau pozitiv economia și poate oferi o viziune holistică asupra modului în care acestea afectează viața și bunăstarea societății.