Cum a afectat sistemul economic sovietic bunurile de consum?
Acum dispărută bunuri de consum. Ce bunuri le erau disponibile erau, în general, inferioare celor disponibile în Occident.
Pe parcursul celor aproape șapte decenii de existență din 1922 până în 1991, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice a fost una dintre cele două mari puteri comuniste – cealaltă fiind China – care a urmat modelul de planificare centralizată a economiei sale, un principiu de bază al comunismului.
Ca atare, cetățenilor obișnuiți ai Uniunii Sovietice nu li s-a permis în general accesul la bunurile de consum importate, în special la cele fabricate în Statele Unite. Cunoscut și sub denumirea de „Cortina de Fier”, sistemul economic sovietic solicita autosuficiența în toate problemele, de la pâine la haine, până la mașini, până la avioane de vânătoare.
Uniunea Sovietică a eșuat din mai multe motive. Analiștii politici spun că sistemul economic sovietic era inferior economiei de piață liberă susținută de Statele Unite și cea mai mare parte a Occidentului.
Analiza input-output dezvoltată de economistul Wassily Leiontief, laureat al Premiului Nobel, vede economia ca o rețea de industrii interconectate; producția unei industrii este utilizată ca intrare de către alta.
Planificarea centralizată a lăsat totuși puțin spațiu pentru ajustări rapide la erorile de judecată sau la factorii externi care nu depind de controlul statului. Când o industrie a eșuat, celelalte industrii au urmat exemplul.
La mijlocul anilor 1980, Uniunea Sovietică deținea 98% control asupra comerțului cu amănuntul. Afacerile private erau tabu. Doar micile ferme familiale din zonele rurale au rămas în mâinile cetățenilor privați.
Între timp, țările care înconjurau Uniunea Sovietică în anii post-al doilea război mondial deveniseră puteri economice producătoare de bunuri de consum care îmbunătățeau considerabil calitatea vieții pentru cetățenii care își puteau permite. Cu mașini germane, parfumuri franceze, vinuri italiene și aparate fabricate în Marea Britanie, europenii occidentali trăiau viața bună în comparație cu omologii lor sovietici, care se obișnuiseră cu cozile lungi ori de câte ori lanțul de aprovizionare între fermă și piață a fost întrerupt.
Cel mai rău dintre toate, consumatorii din Uniunea Sovietică și-au dezvoltat gustul pentru produsele străine, cum ar fi blugii Levi din SUA, în ciuda îmbrăcămintei similare din Uniunea Sovietică fiind disponibile la prețuri mai mici. Nu a contat dacă blugii au fost contrabandați și vânduți la prețuri atroce. Consumatorii sovietici au avut suficientă expunere la lumea exterioară pentru a se familiariza cu ceea ce era disponibil și pentru a solicita bunuri de calitate mai bună decât le-ar putea furniza sistemul economic sovietic.
De-a lungul istoriei sale, Uniunea Sovietică a încercat să insufle oamenilor săi mesajul conform căruia consumismul era un rău care aparținea doar Occidentului decadent. Consumatorii sovietici au crezut altfel, motiv pentru care au salutat perestroika și prăbușirea URSS.