Cum afectează Covarianța riscul și rentabilitatea portofoliului?
Covarianța este o măsură statistică a modului în care două active se mișcă unul în raport cu celălalt. Oferă diversificare și reduce volatilitatea generală a unui portofoliu. O covarianță pozitivă indică faptul că două active se deplasează în tandem. O covarianță negativă indică faptul că două active se deplasează în direcții opuse.
În construcția unui portofoliu, este important să se încerce să se reducă riscul general și volatilitatea, în timp ce se caută o rată pozitivă de rentabilitate. Analiștii folosesc date istorice despre prețuri pentru a determina ce active să includă într-un portofoliu. Prin includerea activelor care prezintă o covarianță negativă, volatilitatea generală a unui portofoliu va fi redusă.
Covarianța a două active particulare este calculată printr-o formulă care include rentabilitățile istorice ale activelor ca variabile independente și dependente, precum și media istorică a fiecărui preț individual al activelor pe un număr similar de perioade de tranzacționare pentru fiecare activ. Formula ia randamentul zilnic minus randamentul mediu pentru fiecare activ, înmulțit unul cu celălalt și apoi împărțit la numărul de perioade de tranzacționare pentru intervalele de timp respective măsurate. Formula covarianței este:
Covarianța ca instrument de diversificare
Covarianța poate maximiza diversificarea într-un portofoliu de active. Adăugarea de active cu covarianță negativă la un portofoliu reduce riscul general. La început, acest risc scade rapid; pe măsură ce se adaugă active suplimentare, acestea scad lent. Riscul diversificabil nu poate fi redus semnificativ dincolo de includerea a 25 de acțiuni diferite într-un portofoliu. Cu toate acestea, includerea mai multor active cu covarianță negativă înseamnă că riscul scade mai repede.
Covarianța are unele limitări. În timp ce covarianța poate arăta direcția dintre două active, nu poate fi utilizată pentru a calcula puterea relației dintre prețuri. Determinarea coeficientului de corelație dintre active este o modalitate mai bună de a măsura puterea relației.
Un dezavantaj suplimentar al utilizării covarianței este acela că măsurarea poate fi distorsionată de prezența valorilor aberante în datele subiacente. Astfel, mișcările mari ale prețurilor pe o singură perioadă pot distorsiona volatilitatea generală a seriei de prețuri și pot oferi o măsurare statistică nesigură a naturii direcției dintre active.
Utilizarea Covarianței prin teoria portofoliului modern
Teoria modernă a portofoliului (MPT) folosește covarianța ca element important în construcția de portofolii. MPT presupune că investitorii sunt averse față de risc, dar totuși caută cea mai bună rentabilitate posibilă. MPT încearcă astfel să stabilească o frontieră eficientă pentru un mix de active dintr-un portofoliu sau un punct optim în care relația dintre risc și rentabilitate este cea mai benefică. Frontiera eficientă calculează rentabilitatea maximă a unui portofoliu în raport cu valoarea riscului pentru combinația activelor subiacente. Scopul este de a crea un grup de active cu o abatere standard generală care este mai mică decât cea a valorilor mobiliare individuale. Graficul frontierei eficiente este curbat, demonstrând modul în care activele cu volatilitate mai mare pot fi amestecate cu active cu volatilitate mai mică pentru a maximiza rentabilitatea, dar pentru a reduce impactul fluctuațiilor mari de preț. Prin diversificarea activelor dintr-un portofoliu, investitorii pot reduce riscul, obținând în același timp randamente ale investițiilor lor.