Cum să evaluați performanța obligațiunilor

Atunci când evaluează performanța potențială a unei obligațiuni, investitorii trebuie să revizuiască anumite variabile. Cele mai importante aspecte sunt prețul obligațiunii, rata dobânzii și randamentul acesteia, data scadenței și caracteristicile sale de răscumpărare. Analiza acestor componente cheie vă permite să determinați dacă o obligațiune este o investiție adecvată.

chei de luat masa

• Există patru variabile cheie care trebuie luate în considerare la evaluarea performanței potențiale a unei obligațiuni.
• Prețul actual al obligațiunii față de valoarea sa nominală este unul.
• Scadența obligațiunii (numărul de ani sau luni pentru care emitentul împrumută bani) este o altă variabilă.
• Rata dobânzii și randamentul obligațiunii – randamentul efectiv al acesteia, pe baza prețului și a valorii nominale – este un al treilea factor.
• Un ultim factor este răscumpărarea – dacă emitentul poate retrage obligațiunea înainte de data scadenței sale.

Preț

Prima considerație este prețul obligațiunii. Randamentul pe care îl veți primi la obligațiune va afecta prețul.

Obligațiunile se tranzacționează la o primă, la o reducere sau la egalitate. Dacă o obligațiune se tranzacționează la o primă la valoarea nominală, atunci de obicei înseamnă că ratele dobânzii predominante sunt mai mici decât rata pe care o plătește obligațiunea. Prin urmare, obligațiunea tranzacționează la o sumă mai mare decât valoarea sa nominală, deoarece aveți dreptul la o rată a dobânzii mai mare decât ați putea obține din instrumente comparabile.

O obligațiune se tranzacționează la o reducere dacă prețul este mai mic decât valoarea sa nominală. Acest lucru indică faptul că obligațiunea plătește o rată a dobânzii mai mică decât rata dobânzii predominante pe piață. Deoarece puteți obține cu ușurință o rată a dobânzii mai mare prin investiții în alte titluri cu venit fix, există o cerere mai mică pentru o obligațiune cu o rată a dobânzii mai mică.

O obligațiune cu un preț egal se tranzacționează la valoarea sa nominală – suma la care emitentul va răscumpăra obligațiunea la scadență. Aceasta se mai numește și valoarea nominală.

Rata dobânzii și randamentul

O obligațiune plătește o anumită rată a dobânzii la intervale periodice până la scadență. Ratele dobânzii ale obligațiunilor, cunoscute și sub numele de cupon, pot fi fixe, variabile sau plătibile doar la scadență. Cea mai obișnuită rată a dobânzii este o rată fixă ​​până la scadență; se bazează pe valoarea nominală a obligațiunii. Unii emitenți vând obligațiuni cu rată variabilă care resetează dobânda pe baza unui indicator de referință, cum ar fi bonurile de tezaur sau LIBOR.

După cum sugerează și numele lor, obligațiunile cu cupon zero nu plătesc deloc dobânzi. Mai degrabă, acestea sunt vândute cu reduceri mari la valorile lor nominale. Această reducere reflectă suma totală a tuturor dobânzilor pe care le-ar fi plătit obligațiunea până la scadență.

Strâns legată de rata dobânzii unei obligațiuni este randamentul acesteia. Randamentul este randamentul efectiv obținut de obligațiune, pe baza prețului plătit pentru obligațiune și a dobânzii pe care aceasta o generează. Randamentul obligațiunilor este în general cotat ca puncte de bază (bps).

Există două tipuri de calcule ale randamentului. Randamentul curent este rentabilitatea anuală a sumei totale plătite pentru obligațiune. Se calculează împărțind rata dobânzii la prețul de achiziție. Randamentul curent nu ține cont de suma pe care o veți primi dacă dețineți obligațiuni până la scadență. -Randamentul la maturitate (YTM) este suma totală pe care va primi prin menținerea legăturii până la sfârșitul duratei sale de viață Randamentul la maturitate permite compararea diferitelor legături cu diferite scadențe și ratele dobânzilor.

Pentru obligațiunile care au provizioane de răscumpărare, există randamentul de apelat, care calculează randamentul până când emitentul poate apela obligațiunea – adică cere investitorilor să o predea, în schimbul unei plăți.

---

Când i nterest ratele cresc, prețurile obligațiunilor toamna. În schimb, atunci când ratele dobânzilor scad, prețurile obligațiunilor cresc.

Maturitate

Scadența unei obligațiuni este data viitoare la care va fi rambursat principalul. Obligațiunile au, în general, scadențe de la unul la 30 de ani. Obligațiunile pe termen scurt au scadențe de la unu la cinci ani. Obligațiunile pe termen mediu au scadențe de la cinci la 12 ani. Obligațiunile pe termen lung au scadențe mai mari de 12 ani.

Scadența unei obligațiuni este importantă atunci când se ia în considerare riscul ratei dobânzii. Riscul ratei dobânzii este suma prețului unei obligațiuni care va crește sau va scădea odată cu scăderea sau creșterea ratelor dobânzii. Dacă o obligațiune are o scadență mai lungă, aceasta are și un risc mai mare al ratei dobânzii.

Răscumpărare

Unele obligațiuni permit emitentului să răscumpere obligațiunea înainte de data scadenței. Acest lucru permite emitentului să-și refinanțeze datoria dacă ratele dobânzii scad. O prevedere de apel permite emitentului să răscumpere obligațiunea la un anumit preț la o dată înainte de scadență. Un provizion de vânzare vă permite să îl revindeți emitentului la un preț specificat înainte de scadență.

O dispoziție de apel plătește adesea o rată a dobânzii mai mare. Dacă dețineți o astfel de obligațiune, vă asumați un risc suplimentar ca obligațiunea să fie răscumpărată și veți fi forțați să vă investiți banii în altă parte, probabil la o rată a dobânzii mai mică (o scădere a ratelor dobânzii este de obicei ceea ce declanșează o prevedere a apelului). Pentru a vă compensa că ați preluat această șansă, obligațiunea plătește mai multe dobânzi.