Organizația Internațională a Muncii (OIM)
Ce este Organizația Internațională a Muncii (OIM)?
Organizația Internațională a Muncii (OIM) este oagenție a Organizației Națiunilor Unite (ONU). Scopul OIM este de a promova justiția socială și economică prin stabilirea standardelor internaționale de muncă. OIM are 187 de state membre și are sediul la Geneva, Elveția, cu aproximativ 40 de birouri externe în întreaga lume. Standardele susținute de OIM sunt, în linii mari, destinate să asigure o muncă accesibilă, productivă și durabilă la nivel mondial în condiții de libertate, echitate, securitate și demnitate.12
Chei de luat masa
- Organizația Internațională a Muncii (OIM) este o agenție a Organizației Națiunilor Unite (ONU).
- Scopul Organizației Internaționale a Muncii (OIM) este de a promova justiția socială și economică prin stabilirea standardelor internaționale ale muncii.
- Convențiile și protocoalele Organizației Internaționale a Muncii (OIM) contribuie major la dreptul internațional al muncii.
Înțelegerea OIM
Organizația Internațională a Muncii (OIM) a fost înființată în 1919 sub Liga Națiunilor și încorporată în ONU ca agenție specializată în 1946. OIM este prima și cea mai veche agenție specializată a ONU Scopul organizației este dea servi ca forță de unire printre guverne, întreprinderi și lucrători. Acesta subliniază necesitatea ca lucrătorii să se bucure de condiții de libertate, echitate, securitate și demnitate umană prin angajarea lor.
OIM promovează standardele internaționale ale muncii prin intermediul birourilor sale externe din Africa, America Latină și Caraibe, statele arabe, Asia și Pacific și Europa și Asia Centrală. Organizația oferă instruire cu privire la standardele corecte de ocupare a forței de muncă, oferă cooperare tehnică pentru proiecte din țările partenere, analizează statisticile privind munca și publică cercetări aferente și organizează în mod regulat evenimente și conferințe pentru a examina problemele sociale și de muncă critice. OIM a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1969. Organizația a fost recunoscută pentru îmbunătățirea fraternității și a păcii între națiuni, căutarea unei munci decente și justiția pentru lucrători și furnizarea de asistență tehnică națiunilor în curs de dezvoltare.5
Standardele de muncă stabilite de OIM au fost publicate în 190 de convenții și șase protocoale. Aceste standarde recunosc dreptul la negocieri colective, încercarea de a elimina munca forțată sau obligatorie și de a elimina munca copiilor și de a elimina actele de discriminare în ceea ce privește angajarea și ocuparea. Drept urmare, protocoalele și convențiile OIM contribuie în mod major la dreptul internațional al muncii.
Organizația are o structură pe trei niveluri care reunește guvernele, angajatorii și lucrătorii. Cele trei organisme principale ale OIM sunt Conferința internațională a muncii, Corpul de conducere și Biroul internațional al muncii. Conferința internațională a muncii se întrunește anual pentru a formula standarde internaționale ale muncii;Corpul de conducere se întrunește de trei ori pe an, îndeplinind funcția de consiliu executiv și decidând politica și bugetul agenției;iar Biroul Internațional al Muncii este secretariatul permanent care administrează organizația și implementează activități.
Lista OIM a standardelor internaționale ale muncii
Acestea sunt instrumente juridice create de guverne, angajatori și lucrători care stabilesc principiile și drepturile de bază la locul de muncă. Ele iau forma fie a convențiilor / protocoalelor, care sunt tratate internaționale obligatorii din punct de vedere juridic, ratificate de statele membre, fie a recomandărilor, care sunt orientări nelimitate. Primele sunt create și adoptate la Conferința internațională a muncii, după care trebuie ratificate de către organele de conducere, precum parlamentul sau congresul, ale statelor membre. Există opt convenții fundamentale:
- Convenția privind libertatea de asociere și protecția dreptului de organizare, 1948 (nr. 87)
- Convenția privind dreptul la organizare și negocierea colectivă, 1949 (nr. 98)
- Convenția privind munca forțată, 1930 (nr. 29) (și Protocolul său din 2014)
- Convenția privind abolirea muncii forțate, 1957 (nr. 105)
- Convenția privind vârsta minimă, 1973 (nr. 138)
- Convenția privind cele mai grave forme de muncă a copiilor, 1999 (nr. 182)
- Convenția privind remunerarea egală, 1951 (nr. 100)
- Convenția privind discriminarea (ocuparea forței de muncă și ocuparea forței de muncă), 1958 (nr. 111)
Există, de asemenea, patru convenții de guvernanță, care sunt considerate importante pentru „funcționarea sistemului internațional de standarde ale muncii”:
- Convenția privind inspecția muncii, 1947 (nr. 81)
- Convenția privind politica de ocupare a forței de muncă, 1964 (nr. 122)
- Convenția privind inspecția muncii (agricultură), 1969 (nr. 129)
- Convenția privind consultarea tripartită (standardele internaționale ale muncii), 1976 (nr. 144)
Programele OIM
OIM și-a consolidat proiectele tehnice actuale în cinci „programe emblematice concepute pentru a spori eficiența și impactul cooperării sale pentru dezvoltare cu constituenții la scară globală”. Aceste programe sunt:
BetterWork
Destinat îmbunătățirii condițiilor de muncă în fabricile din industria confecțiilor și încălțămintei, acest program este derulat în comun cu Corporația financiară internațională a Grupului Băncii Mondiale. Accentul este pus pe „îmbunătățiri durabile, mai degrabă decât pe remedieri rapide” și implică opt țări de pe trei continente, care lucrează direct cu 1.250 de fabrici și peste 1,5 milioane de lucrători. Obiectivul programului este „să demonstreze că munca sigură și demnă înseamnă fabrici mai productive și un model de afaceri mai profitabil, care beneficiază atât lucrătorii, managerii, țările și consumatorii.”
Program emblematic global pentru construirea de podele de protecție specială (SPF) pentru toți
Acest program a fost lansat în 2016 și intenția sa pe termen lung este „de a extinde protecția socială la cele cinci miliarde de persoane care sunt parțial acoperite sau care trăiesc fără protecție socială și demnitatea pe care o oferă”.
Potrivit OIM, 73% din populația globului nu are protecție socială, cinci miliarde de oameni trăind cu anxietate zilnică. OIM speră să schimbe acest lucru prin crearea „sistemelor și măsurilor de protecție socială adecvate la nivel național pentru toți, inclusiv etajele”. Acesta va „sprijini guvernele, confederațiile muncitorilor și patronale și organizațiile societății civile din 21 de țări, în colaborare cu alte agenții ONU”.
Primul obiectiv al Programului Global Flagship a fost „schimbarea a 130 de milioane de vieți până în 2020 prin stabilirea unor sisteme cuprinzătoare de protecție socială în 21 de țări și desfășurarea unei campanii globale de dezvoltare a cunoștințelor și educație”. Începând cu aprilie 2021, site-ul web nu oferă nicio indicație privind îndeplinirea sau nu a acestui obiectiv.
Odată cu apariția pandemiei COVID-19, a preluat și provocarea de a include răspunsurile țărilor la pandemie în misiunea sa de a proteja lucrătorii.
Program internațional pentru eliminarea muncii copiilor și a muncii forțate (IPEC +)
Potrivit OIM, există 152 de milioane de copii care desfășoară munca copiilor, 40 de milioane de bărbați, femei și copii aflați în „sclavie modernă”, 24,9 milioane de persoane în muncă forțată și 15,4 milioane de persoane în căsătorii forțate. Acest program speră să pună capăt acestor flageli. Este un program relativ nou, care a combinat două persoane mai în vârstă cu munca copiilor și munca forțată. IPEC + colaborează cu guverne, angajatori și lucrători pentru:
- Consolidarea capacității tehnice și de guvernanță pentru a crea schimbări transformative în instituțiile, legile și practicile publice la toate nivelurile
- Încurajați un angajament și o cooperare eficace între constituenți și alte părți interesate
- Extindeți semnificativ cunoștințele și sfaturile și informațiile orientate spre politici
Obiectivele sunt eliminarea muncii copiilor până în 2025 și încetarea muncii forțate și a traficului de persoane până în 2030, în conformitate cu Agenda ONU pentru dezvoltare durabilă 2030, care a fost adoptată în 2015.
Siguranță + Sănătate pentru Toți
Cunoscut inițial ca programul Global Action for Prevention on Occupational Safety and Health (GAP-OSH), acest program a fost menit să „îmbunătățească sănătatea și siguranța lucrătorilor din întreprinderile mici și mijlocii prin încurajarea unei culturi globale de prevenire”. Creat în 2016, a fost activ în 15 țări și la nivel global.
Potrivit OIM, 2,78 milioane de lucrători mor în fiecare an din cauza accidentelor de muncă și a bolilor și 374 de milioane în plus suferă de cele care nu sunt letale. Zilele lucrătoare pierdute reprezintă aproape 4% din produsul intern brut anual (PIB) mondial.Țintele sale particulare sunt:
- Sectoare periculoase, cum ar fi agricultura și construcțiile
- Muncitori cu o vulnerabilitate mai mare la accidente și boli profesionale, inclusiv lucrători tineri (15-24), femei și lucrători migranți
- Companii mici si mijlocii
- Lanțuri de aprovizionare globale
Odată cu apariția COVID-19, a fost redefinit să ofere „un set adaptat de intervenții pentru a răspunde nevoilor imediate și pe termen lung de siguranță și sănătate ale componentelor legate de COVID-19”.
Locuri de muncă pentru pace și reziliență
Acest program se concentrează pe crearea de locuri de muncă în țările în care există conflicte și dezastre, cu accent pe ocuparea forței de muncă pentru tineri și femei. Obiectivele sale cheie, pe care speră să le atingă prin construirea de instituții, dialog social și stabilirea principiilor și drepturilor fundamentale la locul de muncă, sunt:
- Furnizarea de locuri de muncă directe și securitate a veniturilor
- Îmbunătățirea abilităților de angajare
- Sprijinirea activității independente, a întreprinderilor și a cooperativelor
- Reducerea cererii și ofertei de forță de muncă
24 de milioane
Numărul de noi locuri de muncă care ar putea fi create în întreaga lume prin trecerea la o economie verde.
Viitorul Organizației Internaționale a Muncii (OIM)
În 2019, OIM a convocat Comisia globală pentru viitorul muncii.În pregătirea conferinței, aproximativ 110 țări au participat la dialoguri la nivel regional și național. Raportul care a urmat a făcut recomandări pentru guverne cu privire la modul cel mai bun de a aborda provocările mediului muncii din secolul XXI. Printre aceste recomandări se numărau garanția universală a muncii, protecția socială de la naștere până la bătrânețe și dreptul la învățarea pe tot parcursul vieții.
OIM a evaluat, de asemenea, ce impact ar avea o tranziție către o economie ecologică asupra ocupării forței de muncă. Potrivit OIM, dacă se adoptă politicile corecte,o tranziție către o economie mai ecologică ar putea crea 24 de milioane de noi locuri de muncă în întreaga lume până în 2030.