Model bazat pe rețele
Ce este un model bazat pe rețele
Un model bazat pe rețea este utilizat pentru a evalua instrumentele derivate, care sunt instrumente financiare care își derivă prețul dintr-un activ subiacent, cum ar fi un stoc. Un model de rețea folosește un arbore binomial pentru a arăta căile diferite pe care prețul unui activ subiacent, cum ar fi un stoc, ar putea prelua viața derivatului. Un arbore binomial trasează grafic valorile posibile pe care prețurile opțiunilor le pot avea în diferite perioade de timp.
Exemple de instrumente derivate care pot fi evaluate cu ajutorul modelelor de rețea includ opțiuni de capitaluri proprii, precum și contracte futures pentru mărfuri și valute. Modelul de rețea este potrivit în mod special pentru stabilirea prețurilor opțiunilor pe acțiuni ale angajaților, care au o serie de atribute unice.
Chei de luat masa
- Un model bazat pe rețea este utilizat pentru a evalua instrumentele financiare derivate, care sunt instrumente financiare care își derivă prețul dintr-un activ suport.
- Modelele cu rețea utilizează arbori binomiali pentru a arăta diferitele căi pe care prețul unui activ subiacent ar putea să o preia asupra duratei de viață a instrumentului derivat.
- Modelele bazate pe rețele pot lua în considerare modificările așteptate ale diferiților parametri, cum ar fi volatilitatea în timpul vieții unei opțiuni.
Înțelegerea unui model bazat pe rețele
Modelele bazate pe rețele pot lua în considerare modificările așteptate ale diferiților parametri, cum ar fi volatilitatea pe durata de viață a opțiunilor. Volatilitatea este o măsură a fluctuației prețului unui activ într-o anumită perioadă. Ca rezultat, modelele de rețea pot furniza prognoze mai precise ale prețurilor opțiunilor decât modelul Black-Scholes, care a fost modelul matematic standard pentru contractele de opțiuni de preț.
Flexibilitatea modelului bazat pe rețele în încorporarea modificărilor de volatilitate așteptate este utilă în special în anumite circumstanțe, cum ar fi stabilirea prețurilor pentru opțiunile angajaților la companiile aflate în stadiu incipient. Astfel de companii se pot aștepta la o volatilitate mai mică a prețurilor acțiunilor în viitor pe măsură ce afacerile lor se maturizează. Presupunerea poate fi luată în considerare într-un model de rețea, permițând prețuri mai precise ale opțiunilor decât modelul Black-Scholes, care își asumă același nivel de volatilitate pe durata de viață a opțiunii.
Un model de rețea este doar un tip de model care este utilizat pentru a prețua instrumentele derivate. Numele modelului este derivat din apariția arborelui binomial care descrie căile posibile pe care le poate lua prețul derivatului. Black-Scholes este considerat un model în formă închisă, care presupune că derivatul este exercitat la sfârșitul vieții sale.
De exemplu, modelul Black-Scholes – la stabilirea prețurilor opțiunilor pe acțiuni – presupune că angajații care dețin opțiuni care expiră în zece ani nu le vor exercita până la data expirării. Presupunerea este considerată o slăbiciune a modelului, deoarece, în viața reală, deținătorii de opțiuni le exercită adesea cu mult înainte de a expira.