Raportul de acoperire a lichidității – LCR

Care este raportul de acoperire a lichidității – LCR?

Rata de acoperire a lichidității (LCR) se referă la proporția activelor foarte lichide deținute de instituțiile financiare, pentru a asigura capacitatea lor continuă de a îndeplini obligațiile pe termen scurt. Acest raport este în esență un test de stres generic care urmărește să anticipeze șocurile de pe piață și să se asigure că instituțiile financiare dețin o conservare adecvată a capitalului, pentru a elimina orice întreruperi de lichiditate pe termen scurt, care ar putea afecta piața.

Formula și calculul LCR

1. LCR se calculează prin împărțirea activelor lichide de înaltă calitate ale unei bănci la fluxurile sale de numerar nete totale, pe o perioadă de stres de 30 de zile.
2. Activele lichide de înaltă calitate includ doar cele cu un potențial ridicat de a fi convertite ușor și rapid în numerar.
3. Cele trei categorii de active lichide cu niveluri de calitate în scădere sunt nivelul 1, nivelul 2A și nivelul 2B.

Chei de luat masa

• LCR este o cerință din Basel III prin care băncile trebuie să dețină o cantitate de active lichide de înaltă calitate care este suficientă pentru a finanța ieșirile de numerar timp de 30 de zile.
• LCR este un test de stres care urmărește să anticipeze șocurile de pe piață și să se asigure că instituțiile financiare dispun de o conservare adecvată a capitalului pentru a elimina orice întreruperi de lichiditate pe termen scurt.
• Desigur, nu vom ști până la următoarea criză financiară dacă LCR oferă suficientă amortizare financiară băncilor sau dacă este insuficientă.

Ce îți spune LCR?

LCR este o plată principală din Acordul de la Basel, care este o serie de reglementări elaborate de Comitetul de supraveghere bancară de la Basel (BCBS). BCBS este un grup de 45 de reprezentanți din marile centre financiare globale.  Unul dintre obiectivele BCBS a fost de a obliga băncile să dețină un nivel specific de active foarte lichide și să mențină anumite niveluri de solvabilitate fiscală pentru a le descuraja să împrumute niveluri ridicate de datorie pe termen scurt.

Drept urmare, băncile sunt obligate să dețină o cantitate de active lichide de înaltă calitate, suficientă pentru a finanța ieșirile de numerar timp de 30 de zile.1 A  fost aleasă treizeci de zile pentru că se credea că, într-o criză financiară, un răspuns pentru salvarea sistemului financiar de la guverne și bănci centrale ar avea loc de obicei în termen de 30 de zile.

Cu alte cuvinte, perioada de 30 de zile permite băncilor să aibă o pernă de numerar în cazul unei bănci în timpul unei crize financiare. Cerința de 30 de zile prevăzută de LCR oferă, de asemenea, băncilor centrale, cum ar fi Banca Rezervei Federale, timp pentru a interveni și a implementa măsuri corective pentru stabilizarea sistemului financiar.

Implementarea LCR

LCR a fost propus în 2010 cu revizuiri și aprobare finală în 2014. Minima completă de 100% nu a fost necesară până în 2019.  Raportul de acoperire a lichidității se aplică tuturor instituțiilor bancare care au active de peste 250 miliarde USD sau mai mult de 10 USD expunere externă la bilanț în miliarde.  Astfel de bănci, denumite adesea „instituții financiare importante din punct de vedere sistematic (SIFI)”, trebuie să mențină un LCR de 100%, ceea ce înseamnă deținerea unei sume de active foarte lichide care este egală sau mai mare decât fluxul său de numerar net, pe o perioadă de Perioada de stres de 30 de zile. Activele foarte lichide pot include numerar, obligațiuni de trezorerie sau datorii corporative.

Active lichide de înaltă calitate

Activele lichide de înaltă calitate includ doar cele cu un potențial ridicat de a fi convertite ușor și rapid în numerar. După cum sa menționat anterior, cele trei categorii de active lichide cu niveluri de calitate în scădere sunt nivelul 1, nivelul 2A și nivelul 2B.

În cadrul Basel III, activele de nivel 1 nu sunt actualizate la calcularea LCR, în timp ce activele de nivel 2A și nivelul 2B au o reducere de 15%, respectiv 25-50%. Activele de nivel 1 includ soldurile bancare ale Rezervei Federale, resursele străine care pot fi retrase rapid, valorile mobiliare emise sau garantate de anumite entități suverane și valorile mobiliare emise sau garantate de guvernul SUA.

Activele de nivel 2A includ titluri emise sau garantate de anumite bănci de dezvoltare multilaterale sau entități suverane și titluri emise de întreprinderi sponsorizate de guvernul SUA. Activele de nivelul 2B includ acțiuni comune tranzacționate public și titluri de creanță corporative de nivel investițional emise de corporații din sectorul nefinanciar.

Principala plată Basel III se așteaptă ca băncile să recolteze din formulă, așteaptă să obțină un raport de pârghie mai mare de 3%. Pentru a se conforma cerinței, Banca Rezervei Federale a Statelor Unite a stabilit rata pârghiei la 5% pentru societățile holding bancare asigurate și la 6% pentru SIFI-urile menționate anterior. Cu toate acestea, majoritatea băncilor vor încerca să mențină un capital mai mare pentru a se amortiza de suferința financiară, chiar dacă aceasta înseamnă emiterea de mai puține împrumuturi împrumutătorilor.

LCR vs. alte rapoarte de lichiditate

Ratele de lichiditate sunt o clasă de indicatori financiari utilizați pentru a determina capacitatea unei companii de a achita obligațiile curente ale datoriei fără a strânge capital extern. Ratele de lichiditate măsoară capacitatea unei companii de a plăti obligațiile datoriei și marja sa de siguranță prin calcularea valorilor, inclusiv raportul curent, raportul rapid și  raportul fluxului de numerar operațional. Datoriile curente sunt analizate în raport cu activele lichide pentru a evalua acoperirea datoriilor pe termen scurt în caz de urgență.

Raportul de acoperire a lichidității este cerința prin care băncile trebuie să dețină o cantitate de active lichide de înaltă calitate care este suficientă pentru a finanța ieșirile de numerar timp de 30 de zile.  Raporturile de lichiditate sunt similare cu LCR, în măsura în care măsoară capacitatea unei companii de a-și îndeplini obligațiile financiare pe termen scurt.

Limitări ale LCR

O limitare a LCR este că aceasta impune băncilor să dețină mai mulți bani și ar putea duce la mai puține împrumuturi acordate consumatorilor și întreprinderilor. 

S-ar putea argumenta că, dacă băncile emit un număr mai mic de împrumuturi, ar putea duce la o creștere economică mai lentă, deoarece companiile care au nevoie de acces la datorii pentru a-și finanța operațiunile și extinderea nu ar avea acces la capital.

Pe de altă parte, o altă limitare este că nu vom ști până la următoarea criză financiară dacă LCR oferă suficientă amortizare financiară băncilor sau dacă este insuficient să finanțeze ieșirile de numerar timp de 30 de zile. LCR este un test de stres care vizează să se asigure că instituțiile financiare au capital suficient în timpul întreruperilor de lichiditate pe termen scurt.

Exemplu de LCR

De exemplu, să presupunem că banca ABC are active lichide de înaltă calitate în valoare de 55 milioane USD și 35 milioane USD în fluxuri de numerar nete anticipate, pe o perioadă de stres de 30 de zile:

• LCR este calculat cu 55 milioane USD / 35 milioane USD.
• LCR-ul băncii ABC este de 1,57, sau 157%, care îndeplinește cerința din Basel III.