Datorii nete față de surplusul deținătorilor de polițe
Care este pasivul net față de surplusul deținătorilor de polițe?
Pasivul net față de surplusul asiguraților este raportul dintre pasivele unui asigurător, inclusiv creanțele neplătite, erorile de estimare a rezervelor și primele neîncasate, la surplusul asigurătorilor săi. De asemenea, denumit raportul de levier al pasivului net, pasivul net față de surplusul deținătorilor de polițe reprezintă riscul ca rezervele de pierdere ale unui asigurător să nu-și acopere creanțele, necesitându-l să se cufunde în surplusul deținătorilor de polițe. Raportul este de obicei exprimat ca procent.
Chei de luat masa
- Pasivul net față de surplusul asigurătorilor este raportul dintre datoriile unui asigurător, inclusiv creanțele neplătite, erorile de estimare a rezervelor și primele neîncasate, la surplusul asiguraților.
- De obicei exprimat ca procent, raportul reprezintă riscul ca rezervele de pierdere ale unui asigurător să nu-și acopere creanțele, necesitându-l să se scufunde în surplusul deținătorilor de polițe.
- Potrivit Asociației Naționale a Comisarilor de Asigurări (NAIC), un raport mai mic de două sute la sută este considerat acceptabil. Dacă un număr de asigurători au rapoarte mai mari decât ceea ce se consideră acceptabil, acesta ar putea fi un indicator că asigurătorii se pot scufunda prea mult în rezerve pentru a plăti profituri.
Cum funcționează pasivul net față de surplusul deținătorilor de polițe
Companiile de asigurări alocă o rezervă pentru acoperirea datoriilor care decurg din creanțele formulate pe polițe pe care le subscriu. Rezervele se bazează pe o estimare a pierderilor pe care un asigurător le poate întâmpina pe o perioadă de timp, ceea ce înseamnă că rezervele ar putea fi adecvate sau ar putea să nu-și acopere datoriile. Estimarea numărului de rezerve necesită proiecții actuariale pe baza tipurilor de polițe subscrise.
Indicator de solvabilitate
Datoriile nete față de surplusul deținătorilor de polițe de asigurare diferă de ratele bazate pe rezervele pentru pierderi, deoarece rezervele pentru pierderi nu reprezintă datorii la fel de mult pe cât reprezintă un fond de zi ploioasă pentru potențiale datorii.
Asigurătorii au flexibilitate în ceea ce privește modul în care își raportează finanțele și pot folosi rezervele de pierdere ca sursă de reducere a veniturilor. Pentru unii asigurători, o mare majoritate a pasivelor sunt pentru rezervele de cheltuieli de ajustare a pierderilor și pierderilor. Estimările acestor rezerve influențează modul în care asigurătorul este evaluat de investitori. Asigurătorii își pot estima greșit pierderile fără intenția de a fi frauduloși, dar pot manipula în mod intenționat cifrele.
Autoritățile de reglementare acordă o atenție la rata pasivului net față de surplusul deținătorilor de polițe, deoarece este un indicator al problemelor potențiale de solvabilitate, mai ales dacă raportul este ridicat. Potrivit Asociației Naționale a Comisarilor de Asigurări (NAIC), un raport mai mic de două sute la sută este considerat acceptabil. Dacă un număr de asigurători au rapoarte mai mari decât ceea ce se consideră acceptabil, acesta ar putea fi un indicator că asigurătorii ar putea să se scufunde prea mult în rezerve pentru a plăti profituri.
Consumatorii pot găsi acest și alte rapoarte pentru asigurători din Sistemul informațional de reglementare a asigurărilor NAIC (IRIS), o colecție de instrumente analitice de solvabilitate și baze de date concepute pentru a oferi departamentelor de asigurări de stat o abordare integrată a screening-ului și analizei situației financiare a asigurătorilor care își desfășoară activitatea în cadrul acestora. statele respective.
IRIS, dezvoltat de autoritățile de reglementare a asigurărilor de stat care participă la comitetele NAIC, este destinat să asiste departamentele de asigurări de stat în direcționarea resurselor către acei asigurători care au cea mai mare nevoie de atenție de reglementare. IRIS nu este destinat să înlocuiască eforturile de monitorizare a solvabilității fiecărui departament de asigurări de stat, cum ar fi analize financiare sau examinări.