Reflexivitate
Ce este reflexivitatea?
Reflexivitatea în economie este teoria conform căreia există o buclă de feedback în care percepțiile investitorilor afectează fundamentele economice, care la rândul lor schimbă percepția investitorilor. Teoria reflexivității își are rădăcinile în sociologie, dar în lumea economiei și finanțelor, susținătorul său principal este George Soros. Soros consideră că reflexivitatea infirmă o mare parte din teoria economică generală și ar trebui să devină un focus major al cercetării economice și chiar face afirmații grandioase că „dă naștere la o nouă morală, precum și la o nouă epistemologie”.
Chei de luat masa
- Reflexivitatea este o teorie conform căreia buclele de feedback pozitive între așteptări și fundamentele economice pot provoca tendințe de preț care deviază în mod substanțial și persistent de la prețurile de echilibru.
- Principalul susținător al Reflexivității este George Soros, care îl atribuie o mare parte din succesul său ca investitor.
- Soros crede că reflexivitatea contrazice majoritatea teoriei economice de masă.
Înțelegerea reflexivității
Teoria reflexivității afirmă că investitorii nu își bazează deciziile pe realitate, ci mai degrabă pe percepțiile lor asupra realității. Acțiunile care rezultă din aceste percepții au un impact asupra realității sau fundamentelor, care afectează apoi percepțiile investitorilor și, astfel, prețurile. Procesul se auto-întărește și tinde spre dezechilibru, determinând prețurile să se detașeze din ce în ce mai mult de realitate. Soros consideră criza financiară globală ca o ilustrare a teoriei. În opinia sa, creșterea prețurilor la locuințe a determinat băncile să își mărească creditele ipotecare asupra locuințelor și, la rândul lor, creșterea creditelor au contribuit la creșterea prețurilor locuințelor. Fără o verificare a creșterii prețurilor, acest lucru a dus la o bula a prețurilor, care s-a prăbușit în cele din urmă, rezultând în criza financiară și Marea Recesiune.
Teoria reflexivității lui Soros contravine conceptelor de echilibru economic, așteptărilor raționale și ipotezei eficiente a pieței. În teoria economică generală, prețurile de echilibru sunt implicate de fundamentele economice reale care determină cererea și oferta. Modificările fundamentelor economice, cum ar fi preferințele consumatorilor și deficitul real de resurse, vor determina participanții la piață să liciteze prețuri în sus sau în jos pe baza așteptărilor lor mai mult sau mai puțin raționale cu privire la ceea ce presupun fundamentele economice despre prețurile viitoare. Acest proces include feedback atât pozitiv cât și negativ între prețuri și așteptări cu privire la fundamentele economice, care se echilibrează reciproc la un nou preț de echilibru. În absența unor obstacole majore în comunicarea informațiilor privind fundamentele economice și angajarea în tranzacții la prețuri convenite de comun acord, acest proces de preț va tinde să mențină piața în mișcare rapidă și eficientă spre echilibru.
Soros consideră că reflexivitatea provoacă ideea echilibrului economic, deoarece înseamnă că prețurile s-ar putea abate de la valorile de echilibru cu o cantitate semnificativă în mod persistent în timp. În opinia lui Soros, acest lucru se datorează faptului că procesul de formare a prețurilor este reflexiv și dominat de bucle de feedback pozitiv între prețuri și așteptări. Odată ce apare o modificare a fundamentelor economice, aceste bucle de feedback pozitiv determină ca prețurile să depășească sau să depășească noul echilibru. Într-un fel, feedback-ul negativ normal dintre prețuri și așteptări cu privire la fundamentele economice, care ar contrabalansa aceste bucle de feedback pozitiv, eșuează. În cele din urmă, tendința se inversează odată ce participanții la piață recunosc că prețurile s-au detașat de realitate și își revizuiesc așteptările (deși Soros nu recunoaște acest lucru ca un feedback negativ).
Ca dovadă a teoriei sale, Soros indică ciclul boom-bust și diferite episoade de bule de preț urmate de prăbușiri ale prețurilor, când se crede că prețurile se abat puternic de la valorile de echilibru implicate de fundamentele economice. De multe ori face referire la utilizarea pârghiei și disponibilitatea creditului în inițierea procesului și la rolul cursurilor de schimb valutare flotante în aceste episoade.