Întoarcerea capitalului
Ce este returnarea capitalului (ROC)?
Returnarea capitalului are loc atunci când un investitor primește o parte din investiția inițială care nu este considerată venituri sau câștiguri de capital din investiție. Rețineți că o rentabilitate a capitalului reduce baza costurilor ajustate de un investitor. Odată ce baza de cost ajustată a stocului a fost redusă la zero, orice returnare ulterioară va fi impozabilă ca câștig de capital.
Chei de luat masa
- Returnarea capitalului (ROC) este o plată sau o returnare, primită de la o investiție care nu este considerată un eveniment impozabil și nu este impozitată ca venit.
- Capitalul este returnat, de exemplu, în conturile de pensionare și polițele permanente de asigurare de viață; conturile de investiții regulate câștigă mai întâi câștigurile.
- Investițiile sunt compuse dintr-un principal care ar trebui să genereze o rentabilitate; această sumă este baza costului. Returnarea capitalului este numai rentabilitatea principalului și nu este un câștig sau o pierdere ca urmare a investiției
Cum funcționează revenirea capitalului
Atunci când o persoană investește, ea pune la dispoziție principalul în speranța de a genera o rentabilitate – o sumă cunoscută sub numele de bază de cost. Când principalul este returnat unui investitor, acesta este returnarea capitalului. Deoarece nu include câștiguri (sau pierderi), nu este considerat impozabil – este similar cu recuperarea banilor inițiali.
Rentabilitatea capitalului nu trebuie confundat cu revenire pe capital, în cazul în care acesta din urmă este rentabilitatea capitalului investit câștigat (și este impozabilă).
Unele tipuri de investiții permit investitorilor să-și primească mai întâi capitalul înainte de a primi câștiguri (sau pierderi) în scopuri fiscale. Exemple includ conturi de pensionare calificate, cum ar fi planurile 401 (k) sau IRA-urile și numerarul acumulat din polițele permanente de asigurare de viață. Aceste produse sunt exemple de first-in-first-out (FIFO), deoarece investitorii primesc primul lor dolar înapoi înainte de a atinge câștigurile.
Bază de cost este definit ca fiind costul total a unui investitor plătit pentru o investiție, iar baza de cost pentru un stoc este ajustat pentru dividende stoc, splitarea acțiunilor, precum și costul comisioanelor pentru a cumpăra stoc. Este important ca investitorii și consilierii financiari să urmărească baza costurilor fiecărei investiții, astfel încât să se poată identifica orice returnare a plăților de capital.
Atunci când un investitor cumpără o investiție și o vinde pentru un câștig, contribuabilul trebuie să raporteze câștigul de capital pe o declarație de impozitare personală, iar prețul de vânzare minus baza costului investiției este câștigul de capital pe vânzare. Dacă un investitor primește o sumă mai mică sau egală cu baza costului, plata este o revenire a capitalului și nu un câștig de capital.
Exemplu de împărțiri de acțiuni și returnare de capital
Să presupunem, de exemplu, că un investitor cumpără 100 de acțiuni din acțiunile obișnuite XYZ la 20 USD pe acțiune, iar acțiunile au o împărțire a acțiunilor 2 la 1, astfel încât participațiile ajustate ale investitorului totalizează 200 acțiuni la 10 USD pe acțiune. În cazul în care investitorul vinde acțiunile cu 15 USD, primii 10 USD sunt considerați o returnare a capitalului și nu sunt impozitați. Suma suplimentară de 5 USD pe acțiune este un câștig de capital și este raportat în declarația de impozitare personală.
Factorizarea în returnarea capitalului în parteneriat
Un parteneriat este definit ca o afacere în care două sau mai multe persoane contribuie cu active și operează o entitate pentru a participa la profit. Părțile creează un parteneriat folosind un acord de parteneriat. Calculul rentabilității capitalului pentru un parteneriat poate fi dificil.
Interesul unui partener într-o entitate este urmărit în contul de capital al partenerului, iar contul este mărit cu orice numerar sau active contribuite de către partener împreună cu cota de profit a partenerului. Dobânda partenerului este redusă prin orice retrageri sau plăți garantate și prin cota partenerului din pierderile asociate. Retragerea până la soldul contului de capital al partenerului este considerată o returnare a capitalului și nu este un eveniment impozabil.
Odată ce întregul sold al contului de capital este plătit partenerului, cu toate acestea, orice plăți suplimentare sunt considerate venituri către partener și sunt impozitate în declarația de impozitare personală a partenerului.