Cum se ocupă țările de datorii

Ați mai auzit-o: cineva se confruntă cu probleme de plată cu cardul de credit sau ipotecă și trebuie să elaboreze un plan de plată pentru a evita falimentul. Ce face o țară întreagă atunci când se confruntă cu o problemă similară a datoriilor? Pentru o serie de economii emergente, emiterea de datorii suverane este singura modalitate de a strânge fonduri, dar lucrurile se pot înrăutăți rapid. Cum își gestionează țările datoria în timp ce se străduiesc să crească?

Majoritatea țărilor – de la cele care își dezvoltă economiile până la cele mai bogate națiuni din lume – emit datorii pentru a le finanța creșterea. Acest lucru este similar cu modul în care o afacere va contracta un împrumut pentru a finanța un nou proiect sau cum o familie ar putea contracta un împrumut pentru a cumpăra o casă. Marea diferență este dimensiunea; împrumuturile datoriei suverane vor acoperi probabil miliarde de dolari, în timp ce împrumuturile personale sau de afaceri pot fi la un moment dat destul de mici.

Datoria suverană Datoria suverană este o promisiune a unui guvern de a plăti celor care îi împrumută bani. Este valoarea obligațiunilor emise de guvernul țării respective. Marea diferență dintre datoria publică și datoria suverană este că datoria publică este emisă în moneda națională, în timp ce datoria suverană este emisă în valută străină. Împrumutul este garantat de țara emitentă.

Înainte de a cumpăra datoria suverană a unui guvern, investitorii determină riscul investiției. Datoria unor țări, cum ar fi Statele Unite, este în general considerată lipsită de risc, în timp ce datoria țărilor emergente sau în curs de dezvoltare prezintă un risc mai mare. Investitorii trebuie să ia în considerare stabilitatea guvernului, modul în care guvernul intenționează să ramburseze datoria și posibilitatea ca țara să intre în neplată. În anumite privințe, această analiză a riscului este similară cu cea efectuată cu datoria corporativă, deși cu datoria suverană investitorii pot fi uneori lăsați semnificativ mai expuși. Deoarece riscurile economice și politice pentru datoria suverană depășesc datoria din țările dezvoltate, datoriei i se acordă adesea un rating sub statutul AAA și AA sigur și poate fi considerat sub nivelul investițional.

Datorii emise în valute străine Investitorii preferă investițiile în valute pe care le cunosc și în care au încredere, cum ar fi dolarul american și lira sterlină. Acesta este motivul pentru care guvernele economiilor dezvoltate sunt capabile să emită obligațiuni exprimate în monede proprii. Monedele țărilor în curs de dezvoltare tind să aibă o experiență mai scurtă și s-ar putea să nu fie la fel de stabile, ceea ce înseamnă că va exista mult mai puțină cerere de datorii exprimate în monedele lor.

Risc și reputație creșterea economică, își structurează datoria astfel încât să facă plățile fezabile numai în cele mai bune condiții economice sau ratele fac prea dificilă plata în moneda nominală.

Ce face o țară emitentă de datorii suverane să dorească să-și plătească în primul rând împrumuturile? La urma urmei, dacă îi poate determina pe investitori să-și verse bani în economia sa, nu își asumă riscul? Economiile emergente doresc să ramburseze datoria, deoarece creează o reputație solidă pe care investitorii o pot folosi atunci când evaluează oportunitățile viitoare de investiții. Așa cum adolescenții trebuie să construiască un credit solid pentru a stabili bonitatea, țările emitente de datorii suverane vor să își ramburseze datoriile, astfel încât investitorii să poată vedea că sunt capabili să achite orice împrumuturi ulterioare.

Impactul neîndeplinirii obligațiilor Neîndeplinirea obligațiilor asupra datoriilor suverane poate fi mai complicat decât neîndeplinirea obligațiilor asupra datoriilor corporative, deoarece activele interne nu pot fi confiscate pentru rambursarea fondurilor. Mai degrabă, condițiile datoriei vor fi renegociate, lăsând deseori creditorul într-o situație nefavorabilă, dacă nu chiar o pierdere întreagă. Impactul implicit poate fi astfel mult mai amplu, atât în ​​ceea ce privește impactul său pe piețele internaționale, cât și efectul său asupra populației țării. Un guvern implicit poate deveni cu ușurință un guvern în haos, care poate fi dezastruos pentru alte tipuri de investiții din țara emitentă.

Cauzele nerambursării datoriei În esență, nerambursarea va apărea atunci când obligațiile unei datorii ale unei țări își depășesc capacitatea de plată. Există mai multe circumstanțe în care acest lucru se poate întâmpla:

• În timpul unei crize valutare Moneda națională își pierde convertibilitatea din cauza schimbărilor rapide ale cursului de schimb. Devine prea scump pentru a converti moneda națională în moneda în care este emisă datoria.
• Schimbarea climatului economic Dacă țara se bazează puternic pe exporturi, în special pe mărfuri, o reducere semnificativă a cererii externe poate reduce sentimentului pieței.
• Politica internă Riscul de implicare este adesea asociat cu o structură guvernamentală instabilă. Un nou partid care preia puterea ar putea fi reticent în a-și satisface obligațiile datoriei acumulate de liderii anteriori.

Exemple de neîndeplinire a datoriei Au existat mai multe cazuri proeminente în care economiile emergente au trecut peste cap atunci când a venit vorba de datoria lor.

• Coreea de Nord (1987) Coreea de Nord de după război a necesitat investiții masive pentru a începe dezvoltarea economică. În 1980 a intrat în incapacitate de plată pentru cea mai mare parte a datoriei sale externe nou-restructurate și a datorat aproape 3 miliarde de dolari până în 1987. Gestionarea industrială defectuoasă și cheltuielile militare semnificative au dus la o scădere a PNB și la capacitatea de a rambursa împrumuturile restante.
• Rusia (1998) O mare parte din exporturile rusești au provenit din vânzarea mărfurilor, lăsând-o susceptibilă la fluctuațiile prețurilor. Defectul Rusiei a dat naștere unui sentiment negativ pe toate piețele internaționale, deoarece mulți au devenit șocați de faptul că o putere internațională poate defecta. Acest eveniment catastrofal a dus la prăbușirea bine documentată a managementului capitalului pe termen lung.
• Argentina (2002) Economia Argentinei a cunoscut hiperinflația după ce a început să crească la începutul anilor 1980, dar a reușit să mențină lucrurile pe o chila uniformă, legându și moneda de dolarul SUA. O recesiune de la sfârșitul anilor 1990 a împins guvernul să își retragă datoria în 2002, investitorii străini încetând ulterior să mai aloce bani în economia argentiniană.

Investițiile în datorii instrumente de datorie diferite. Acest lucru oferă economiilor emergente mai multă flexibilitate, dar adaugă, de asemenea, incertitudine, deoarece datoriile sunt răspândite pe atât de multe părți. Fiecare parte poate avea un scop și o toleranță diferite față de risc, ceea ce face ca alegerea celui mai bun mod de acțiune în fața implicitului să fie o sarcină complicată. Investitorii care cumpără datorii suverane trebuie să fie fermi, dar flexibili. Dacă depun eforturi prea mari pentru rambursare, ar putea accelera prăbușirea economiei; dacă nu apasă suficient de tare, ar putea trimite un semnal către alte națiuni debitoare că creditorii vor cădea sub presiune. Dacă este necesară restructurarea, obiectivul restructurării ar trebui să fie păstrarea valorii activelor deținute de creditor, ajutând în același timp țara emitentă să revină la viabilitatea economică.

• Stimulentele pentru rambursarea Țărilor cu niveluri nesustenabile de datorii ar trebui să li se ofere opțiunea de a se adresa creditorilor pentru a discuta despre opțiunile de rambursare fără a fi luate în sarcină. Acest lucru creează transparență și dă un semnal clar că țara dorește să continue plățile împrumuturilor.
• Furnizarea de alternative de restructurare Înainte de a trece la restructurarea datoriilor, națiunile îndatorate ar trebui să își examineze politicile economice pentru a vedea ce fel de ajustări pot fi făcute pentru a le permite să reia plățile împrumuturilor. Acest lucru poate fi dificil, dacă guvernul este capabil, din moment ce i se spune ce să facă îi poate împinge peste margine.
• Împrumuturi prudente În timp ce investitorii ar putea fi în căutarea diversificării într-o țară nouă, asta nu înseamnă că inundarea numerarului în titluri internaționale va avea întotdeauna un rezultat pozitiv. Transparența și corupția sunt factori importanți de examinat înainte de a investi bani în eforturi costisitoare.
• Iertarea datoriilor Datorită pericolului moral asociat cu dezamăgirea țărilor debitoare, creditorii consideră că ștergerea datoriei unei țări este ultimul lucru absolut pe care și-l doresc. Cu toate acestea, țările înconjurate de datorii, mai ales dacă acea datorie este datorată unei organizații precum Banca Mondială, pot căuta să fie iertată datoria lor dacă va crea stabilitate economică și politică. Un stat eșuat poate avea un efect negativ asupra țărilor înconjurătoare.

Concluzie Existența piețelor financiare internaționale face ca finanțarea creșterii economice să fie o posibilitate pentru economiile emergente, dar poate face dificilă și rambursarea datoriilor, făcând mai complexe contractele colective între creditori. Fără un mecanism strict pus în aplicare pentru a simplifica rezolvarea problemelor, este important atât pentru emitentul de datorii suverane, cât și pentru investitori să ajungă la o înțelegere reciprocă – că toată lumea este mai bine să ajungă la un acord în loc să lase datoria să se retragă în neplată.