Clauza de completare
Ce este o clauză de completare?
O clauză de completare este o prevedere contractuală care se găsește în mod obișnuit în împrumuturile care implică mai multe valute. Acesta este destinat protejării împrumutătorilor și debitorilor de riscul devalorizării valutei străine.
Mai exact, clauzele de completare impun debitorului să facă plăți suplimentare către creditor pentru a acoperi orice devalorizare în moneda împrumutată. În schimb, creditorul este de acord să compenseze împrumutatul dacă moneda împrumutată se apreciază pe durata de viață a împrumutului.
Chei de luat masa
- O clauză de completare este o dispoziție legală menită să protejeze părțile la un împrumut de riscul devalorizării monedei.
- Este, în general, utilizat ca măsură de gestionare a riscurilor, mai degrabă decât ca mijloc de a specula cu privire la valorile valutare viitoare.
- Clauzele de completare vor intra în vigoare de obicei numai după ce anumite praguri au fost atinse, cum ar fi atunci când valorile valutare deviază cu mai mult decât un procent specificat.
Înțelegerea clauzelor de completare
Clauzele de completare sunt o metodă utilizată pentru a reduce riscul valutar (valutar). Ca atare, acestea sunt utile mai ales atunci când se estimează că valoarea monedelor implicate în împrumut va fluctua una față de cealaltă pe durata împrumutului. În consecință, cu cât cele două valute sunt mai volatile între ele, cu atât este mai mare riscul valutar cu împrumutul.
Deși clauzele de completare nu pot reduce volatilitatea subiacentă, ele pot contribui la compensarea părților la acel împrumut pentru impactul acestui risc valutar. De exemplu, dacă una dintre monedele împrumutate este devalorizată cu 10%, debitorul ar trebui să facă plăți suplimentare egale cu 10% din valoarea împrumutului pentru a compensa devalorizarea acelei monede. În mod similar, dacă valoarea monedei împrumutate crește cu 10%, atunci creditorul ar trebui să reducă soldul restant al împrumutului cu 10%.
Cu toate acestea, clauzele de completare au limitările lor. Pentru început, acestea sunt de obicei activate numai după ce variația ratelor de schimb depășește un anumit nivel, cum ar fi 3% sau mai mult. De asemenea, plățile suplimentare cerute de clauza de completare pot duce la obligații fiscale nedorite pentru partea beneficiară.
Managementul riscului vs. speculații
Spre deosebire de instrumentele derivate, cum ar fi forward forward-ul valutar, clauzele de completare nu sunt, în general, utilizate ca o modalitate de a specula fluctuațiile valutare. În schimb, acestea sunt privite în principal ca o măsură de reducere a riscurilor valutare.
Exemplu din lumea reală a unei clauze de completare
În unele țări, precum Regatul Unit, hotărârile judecătorești pot uneori să impună părților să acorde fonduri în valute diferite de cea a instanței. În aceste situații, se utilizează o clauză de completare pentru a cere debitorului să plătească orice sumă suplimentară necesară pentru a produce suma în moneda exprimată.
În alte țări, însă, legile privind falimentul impun ca datoriile externe să fie exprimate în moneda locală. În aceste condiții, clauzele de completare pot fi ignorate, ceea ce face ca datoriile să fie efectiv devalorizate dacă moneda locală valorează mai puțin decât moneda străină. Acesta este unul dintre multele riscuri de care creditorii trebuie să fie conștienți atunci când acordă împrumuturi debitorilor din țări străine.