Statul social

Ce este un stat social?

Termenul „stat al bunăstării” se referă la un tip de guvernare în care guvernul național joacă un rol cheie în protecția și promovarea bunăstării economice și sociale a cetățenilor săi. Un stat al bunăstării se bazează pe principiile egalității de șanse, distribuției echitabile a bogăției și responsabilității publice pentru cei care nu pot beneficia de dispozițiile minime ale unei vieți bune. Securitatea socială, programele de asigurare pentru șomaj impuse de autoritățile federale și plățile de asistență socială către persoanele care nu pot lucra sunt toate exemple ale statului bunăstării.

Majoritatea țărilor moderne practică unele elemente din ceea ce este considerat statul bunăstării. Acestea fiind spuse, termenul este frecvent utilizat într-un sens derogatoriu pentru a descrie o stare de lucruri în care guvernul în cauză creează stimulente care nu depășesc motivul, rezultând ca un șomer să plătească asistență socială câștigând mai mult decât un muncitor care se luptă. Statul bunăstării este uneori criticat ca fiind un „stat de bonă” în care adulții sunt codulați și tratați ca niște copii.

Chei de luat masa

• Statul social este un mod de guvernare în care statul sau un grup stabilit de instituții sociale asigură securitatea economică de bază cetățenilor săi.
• Prin definiție, într-un stat al bunăstării, guvernul este responsabil pentru bunăstarea individuală și socială a cetățenilor săi.
• Majoritatea țărilor moderne au programe care reflectă un stat al bunăstării, cum ar fi asigurările pentru șomaj și plățile sociale.
• Cu toate acestea, termenul „stat al bunăstării” este unul încărcat, deoarece criticii unui astfel de sistem spun că implică o implicare prea mare a guvernului în viața și bunăstarea cetățenilor.

Înțelegerea statului bunăstării

Statul social a devenit o țintă a deriziunii. Conform acestui sistem, bunăstarea cetățenilor săi este responsabilitatea statului. Unele țări consideră că aceasta înseamnă oferirea de indemnizații de șomaj și plăți de asistență la nivel de bază, în timp ce altele o duc mult mai departe cu asistență medicală universală, facultate gratuită și așa mai departe. În ciuda faptului că majoritatea națiunilor se încadrează într-un spectru de activitate a statului bunăstării, cu puține obstacole în rândul celor mai dezvoltate națiuni, există o mulțime de retorică încărcată atunci când termenul apare în conversație. Multe dintre acestea se datorează istoriei statului bunăstării. 

Istoria statului bunăstării

Deși tratamentul echitabil al cetățenilor și un nivel de trai oferit de stat pentru cei săraci datează cu mult mai mult decât Imperiul Roman, statele de bunăstare moderne care exemplifică cel mai bine creșterea și căderea istorică a acestui concept sunt Marea Britanie și Statele Unite. Din anii 1940 până în anii 1970, statul bunăstării din Marea Britanie – bazat pe Raportul Beveridge – a luat amploare, ducând la o creștere a guvernului pentru a înlocui serviciile care au fost oferite odinioară de organizații de caritate, sindicate și biserică. În SUA, bazele statului bunăstării au rezultat din Marea Depresiune și din prețul masiv plătit de săraci și muncitori săraci în această perioadă.

Sistemul Marii Britanii a crescut în ciuda unor opoziții înflăcărate ale Margaret Thatcher în anii 1980 și continuă astăzi, deși are nevoie frecvent de restructurări și ajustări pentru a nu-l face prea dificil. SUA nu s-au dus niciodată în Marea Britanie, cu atât mai puțin undeva ca Germania sau Danemarca, iar Ronald Reagan a avut mult mai mult succes decât Thatcher în reducerea guvernului. Mulți oameni se uită la diferitele rate de creștere economică din SUA și Marea Britanie pe parcursul perioadelor în care statul bunăstării a înflorit și a zburat pentru a face concluzii dacă este bine sau rău pentru o națiune în ansamblu.

consideratii speciale

Deși este adevărat că guvernul este rareori cel mai rentabil agent pentru a furniza un program, este de asemenea adevărat că guvernul este singura organizație care poate avea grijă de toți cetățenii săi fără a fi condus să facă acest lucru ca parte a unei alte agende.. Conducerea unui stat al bunăstării este plină de dificultăți, dar este, de asemenea, dificil să conduci o națiune în care zone mari ale populației se luptă pentru a obține hrana, educația și îngrijirea necesare pentru a-și îmbunătăți situația personală.