Ce rapoarte financiare sunt utilizate pentru a măsura riscul?
Ratele financiare pot fi utilizate pentru a evalua structura capitalului unei companii și nivelurile de risc curente, adesea în ceea ce privește nivelul datoriei unei companii și riscul de neplată sau faliment. Aceste rapoarte sunt utilizate de investitori atunci când se gândesc să investească într-o companie. Faptul că o firmă își poate gestiona datoriile restante este esențial pentru soliditatea financiară și capacitatea operațională a companiei. Nivelul datoriilor și gestionarea datoriilor au, de asemenea, un impact semnificativ asupra profitabilității unei companii, deoarece fondurile necesare pentru deservirea datoriilor reduc marja de profit net și nu pot fi investite în creștere.
Unele dintre ratele financiare utilizate în mod obișnuit de investitori și analiști pentru a evalua nivelul de risc financiar al companiei și starea financiară generală includ raportul datorie-capital, raportul datorie-capital propriu (D / E), raportul de acoperire a dobânzii și gradul de levier combinat (DCL).
Chei de luat masa
- Raporturile de risc iau în considerare sănătatea financiară a unei companii și sunt utilizate pentru a ajuta la orientarea deciziilor de investiții.
- Dacă o companie folosește venituri pentru rambursarea datoriilor, aceste fonduri nu pot fi investite în altă parte în cadrul companiei pentru a promova creșterea, ceea ce face din aceasta un risc mai mare.
- Cele mai frecvente rapoarte utilizate de investitori pentru a măsura nivelul de risc al unei companii sunt raportul de acoperire a dobânzii, gradul de levier combinat, raportul datorie-capital și raportul datorie-capitaluri proprii.
Raportul datorie-capital
Raportul datorie-capital este o măsură a pârghiei care oferă o imagine de bază a structurii financiare a unei companii în ceea ce privește modul în care își valorifică operațiunile. Raportul datorie-capital este un indicator al solidității financiare a unei firme. Acest raport este pur și simplu o comparație a datoriilor totale pe termen scurt ale unei companii și a obligațiilor pe termen lung cu capitalul total furnizat atât de capitalul acționar, cât și de finanțarea datoriei.
Datorii / Capital = Datorii / (Datorii + Capitaluri proprii)
Ratele mai mici datorie-capital sunt preferate, deoarece indică o proporție mai mare de finanțare de capitaluri proprii în comparație cu finanțarea datoriei.
Raportul datorie-capitaluri proprii
Raportul datorie-capital propriu (D / E) este un raport financiar cheie care oferă o comparație mai directă a finanțării datoriei cu finanțarea capitalurilor proprii. Acest raport este, de asemenea, un indicator al capacității unei companii de a face față obligațiilor restante.
Datorii / Capitaluri proprii = Datorii / Capitaluri proprii ale acționarilor
Din nou, este preferată o valoare a raportului mai mică, deoarece acest lucru indică faptul că compania finanțează operațiuni prin resurse proprii, mai degrabă decât să ia datorii. Companiile cu poziții de capital mai puternice sunt de obicei mai bine echipate să suporte recesiunile temporare ale veniturilor sau nevoile neașteptate de investiții de capital suplimentare. Rapoartele D / E mai mari pot avea un impact negativ asupra capacității unei companii de a asigura finanțare suplimentară atunci când este necesar.
Un raport mai mare dintre datorii și capitaluri proprii (D / E) poate face mai dificilă obținerea de finanțare în viitor de către o companie.
Raportul de acoperire a dobânzii
Rata de acoperire a dobânzii este o măsură de bază a capacității unei companii de a gestiona costurile sale de finanțare pe termen scurt. Valoarea raportului relevă de câte ori o companie poate efectua plățile anuale necesare de dobândă pentru datoria sa restantă cu câștigurile sale curente înainte de dobânzi și impozite (EBIT). Un raport de acoperire relativ mai mic indică o sarcină mai mare a serviciului datoriei asupra companiei și un risc corespunzător mai mare de neplată sau insolvență financiară.
Acoperirea dobânzii = EBIT / Cheltuieli de dobândă
O valoare a raportului mai mică înseamnă o sumă mai mică de câștiguri disponibile pentru efectuarea plăților de finanțare și, de asemenea, înseamnă că compania este mai puțin capabilă să facă față oricărei creșteri a ratelor dobânzii. În general, un raport de acoperire a dobânzilor de 1,5 sau mai mic este considerat indicativ pentru potențiale probleme financiare legate de serviciul datoriei. Cu toate acestea, un raport excesiv de ridicat poate indica faptul că compania nu reușește să profite de pârghia financiară disponibilă.
Investitorii consideră că o companie cu un raport de acoperire a dobânzii de 1,5 sau mai mic este probabil să se confrunte cu posibile probleme financiare legate de serviciul datoriei.
Gradul de levier combinat
Gradul de levier combinat (DCL) oferă o evaluare mai completă a riscului totale a unei companii de factoring atât efectul de levier de exploatare și efectul de levier financiar. Acest raport de levier estimează efectul combinat atât al riscului de afaceri, cât și al riscului financiar asupra vânzărilor. Calculul acestui raport poate ajuta conducerea să identifice cele mai bune niveluri posibile și combinația de pârghie financiară și operațională pentru firmă.
DCL =% Modificare EPS /% Modificare vânzări
O firmă cu un nivel relativ ridicat de efect de levier combinat este văzută ca fiind mai riscantă decât o firmă cu un efect de levier mai puțin combinat, deoarece efectul de levier ridicat înseamnă costuri fixe mai mari pentru firmă.
Linia de fund
Raporturile financiare sunt utilizate în analiza fundamentală pentru a ajuta companiile și prețurile acțiunilor acestora. Anumite rapoarte financiare pot fi, de asemenea, utilizate pentru a evalua nivelul de risc al unei firme, mai ales în ceea ce privește asigurarea datoriilor și a altor obligații pe termen scurt și lung.