Care este marja medie de profit pentru o companie de utilități?
Profiturile pentru companiile de utilități variază foarte mult de la țară la țară și regiune în regiune. În parte, din cauza barierelor la intrare și a altor restricții legislative asupra concurenței, atât lateral, cât și orizontal. În 2019, marja profitului net mediu în sectorul utilităților a fost de 9% pe baza datelor de la CSI Market. Pentru al doilea trimestru al anului 2020, marja medie de profit net de 12 luni (TTM) a fost de 9,5%.
În ceea ce privește alte marje, sectorul utilităților a avut o marjă brută medie de 60% pentru 2019 și câștiguri înainte de dobândă, impozite, depreciere și marjă de amortizare (EBTIDA) de 22,7%. Marja brută a sectorului pentru TTM din T2 2020 a fost de 67%, iar marja EBITDA a fost de 22,3%.
Pentru a obține o perspectivă asupra gamei de marje de profit din sector, putem compara cele mai recente marje de profit ale a două companii de utilități electrice diferite care operează în diferite părți ale lumii. Spark Infrastructure Group și Duke Energy (DUK). Spark Infrastructure Group furnizează energie electrică și infrastructură în toată Australia și a raportat o marjă de profit net de 29% pentru 2019. În schimb, Duke Energy conduce proiecte de producție în SUA și Canada și a avut o marjă de profit net de 15%.
Chei de luat masa
- Marja profitului mediu net din sector a fost de 9% în 2019, iar pentru cele 12 luni finale (TTM) din T2 2020 a fost de 9,5%.
- Marja brută medie a fost de 60% în 2019, iar câștigurile medii înainte de dobândă, impozite, depreciere și amortizare (EBITDA) au fost de 22,7%.
- Profitul mediu pentru utilități poate varia în funcție de locul în care își desfășoară activitatea compania, având în vedere diferențele de reglementare.
- Reglementările și costul ridicat de intrare în industrie fac dificilă intrarea concurenților în domenii profitabile din sectorul utilităților.
- Cu toate acestea, stabilirea tarifelor restricționează marjele de profit ale utilităților.
Utilitățile publice și procesul de stabilire a ratelor
În ciuda gamelor largi între diferite țări, sectorul utilităților se confruntă cu marje de profit relativ ridicate în SUA Companiile de utilități gestionează monopoluri de facto în regiunile în care își desfășoară activitatea, ceea ce face dificilă concurența să se mute în zone profitabile și să aplice concurența pentru venituri din energie. O parte din aceasta se datorează nivelurilor extrem de ridicate de investiții de capital necesare pentru furnizarea de energie, dar cea mai mare parte provine din restricțiile guvernelor locale și federale asupra noilor proiecte.
Guvernele de stat din SUA folosesc tarifele de utilitate pentru a stabili prețurile pe care companiile de utilități le pot percepe clienților. De asemenea, acest lucru restricționează în mod necesar marjele de profit ale companiilor de utilități. Mandatul legal pentru acești furnizori de a trece prin procesul de stabilire a tarifelor este un alt motiv pentru care companiile de utilități tind să devină monopoluri naturale.
Serviciile publice necesare pentru a trece prin procesul de stabilire a tarifelor în SUA includ de obicei furnizorii de telecomunicații, furnizorii de gaze naturale, companiile de electricitate și căile ferate.
Competiția de utilități
De obicei, profiturile acționează ca un semnal către alte companii sau întreprinzători că un serviciu valoros este oferit la un cost mai mare într-o anumită regiune. Acest lucru atrage concurenții și, în cele din urmă, funcționează pentru a reduce profiturile și pentru a îmbunătăți produsele. Cu toate acestea, având în vedere reglementările și costurile ridicate de pornire, acest lucru nu este valabil neapărat pentru sectorul utilităților.
Procesul de stabilire a tarifelor pentru furnizorii de utilități publice are cinci obiective:
- Atrage capital în sector
- Controlați prețurile
- Incentivați eficiența în producția și distribuția utilităților
- Controlați cererea de utilități sau raționați-le către consumatori
- Redistribuiți bogăția de la consumatori la proprietarii de utilități și între clasele de consumatori
Formula de stabilire a ratelor
În mod tradițional, autoritățile de reglementare folosesc următoarea formulă de stabilire a ratei pentru a determina nevoile de venituri ale unui furnizor de utilități:
- R = O + (V – D) r
Unde:
- R = nivelul tarifului utilității sau cerința de venit
- O = cheltuielile de funcționare ale companiei de utilități
- V = valoarea proprietății necorporale sau corporale a utilității
- D = amortizarea acumulată de furnizor
- r = rata de rentabilitate pe care societatea de utilități este autorizată să o primească din investiția sa de capital