Care este diferența dintre raportul Sharpe și alfa?

Măsurarea riscului este o parte importantă a evaluării în investiții. Cu greu există categorii de active fără risc, astfel încât să știi cum să evaluezi riscul inerent al unei investiții este esențial. Două măsurări de risc comune în teoria portofoliului modern, sau MPT, aplicate atât analizei stocurilor individuale, cât și analizei fondurilor mutuale sunt raportul Sharpe și alfa. Aceste măsuri statistice pot arăta volatilitatea istorică, ajutând investitorii să stabilească ce acțiuni și fonduri se potrivesc în conformitate cu toleranța lor la risc de investiții.

Raportul Sharpe este o măsurare a rentabilității ajustată la risc dezvoltată de economistul William Sharpe.  Se calculează prin scăderea randamentului fără risc, definit ca o obligațiune de trezorerie americană, din rata de rentabilitate a investiției și apoi împărțirea la deviația standard a randamentului investiției. Pentru investitori, raportul Sharpe ilustrează modul în care un fond mutual își obține rentabilitatea. Este util în acest mod pentru compararea fondurilor cu rentabilități istorice similare. De exemplu, dacă fondul A și fondul B au ambii un randament pe 10 ani de 5%, iar fondul A are un raport Sharpe de 1,40, iar fondul B are un raport Sharpe de 1,25, investitorul conservator alege fondul A, ca un raport Sharpe mai mare indică o rentabilitate mai mare ajustată la risc.

Alpha oferă, de asemenea, o modalitate de măsurare a randamentelor pe o bază ajustată la risc, dar aplică măsura în raport cu un punct de referință pentru a evalua performanța. Pentru investitorii care caută o investiție care se potrivește îndeaproape cu performanțele unei etape de referință alese, numărul alfa este de analizat. Alfa egal cu 1,0 indică faptul că fondul a depășit valoarea de referință cu 1%, deci cu cât alfa este mai mare, cu atât mai bine. Dacă fondul deține investiții similare cu cel de referință, un alfa pozitiv indică valoarea administratorului de fond.